Condiția Umană - Sorin Cerin

Răstignit,
pe coroana de spini,
a Iluziilor Vieții și Morții,
Omul,
ar trebui să-și fie propriul Mântuitor,
care să abolească Păcatele Originare,
din Greșeala Creației unui Dumnezeu,
zămislită intenționat,
să-l țină în lanțurile robiei,
Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
cu ajutorul Infernului,
care stă la baza prosperității,
Paradisului Sacru,
al unor Sfinți imorali,
zidiți paradoxal,
tot de către Omul,
decăzut în Orgiile Penitențelor,
pe care trebuie să le urmeze,
cu strictețe și smerenie,
față de Abuz și Neîncredere,
conștient fiind că Sfințenia ucide,
mai cinic și mai dureros,
decât Viciile, Patimile,
Defectele și Slăbiciunile la un loc,
încât Suferințele au devenit,
moneda cea mai de preț,
a eliberării de Sine,
din Condiția Umană,
aruncată în mocirla Întrupării,
pentru Deșertăciunea unei Lumi,
a Osândei,
din care Nimeni,
nu se va alege cu Nimic,
vreodată.

Adăugat de: Mir37

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.