Biserica Sufletelor Pereche - Sorin Cerin

Scrisori singure,
își așteaptă răstignite,
pe drumurile rătăcite ale Zilelor,
Destinele,
sub flăcările cărora,
și-ar putea apăra de ploile Anilor,
literele de foc ale Iubirii,
care să le încolțească,
prin Bisericile Sufletelor,
la altarele cărora încă mai speră,
să-și țină de mâna Divinității,
Sufletele Pereche,
care să ne scrie,
pe hârtia trupurilor noastre de scrisori,
ce ard mistuindu-se,
răvășite de speranțe,
Cuvintele pline de jar,
ale Zorilor Iubirii,
care răsar,
peste frunțile Gândurilor,
prin cutele cărora să se scurgă,
nectarul sfânt și cristalin al Apei Vieții,
pe care să o împartă,
fericite,
prin maternitățile însetate ale Viitorului,
scriind noi rânduri,
ale altor și altor pagini de vise,
ce vor deveni adevărate cărți,
ale istoriilor unor Amintiri,
pline de Iluzii ale Vieții și Morții,
ce vor zace păzite,
de umezeala rece și insensibilă a Uitării,
prin ungherele Sufletului unei Stele,
a cărei Lacrimă de dor,
nu va reuși nici măcar să cadă,
odată cu Ea,
știind că nimeni nu va reuși vreodată,
să afle,
că această Lacrimă eram Noi,
care ne prelingem spre Eternitate,
pe fața Dumnezeului,
la a cărui Icoană a Iubirii,
ne-am rugat mereu,
unul altuia,
într-o Biserică a Sufletelor Pereche,
care nu mai e mai demult decât,
Timpul,
care ne-a pierdut,
printre mărgelele Clipelor Deșertăciunii,
la care se roagă mereu,
înșiruindu-le,
crezând că ne va găsi,
vreodată,
dar în zadar.

Adăugat de: Mir37

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.