Sonet LIX

Autor:ALapis


Adăugat de: ALapis

sâmbătă, 17 iunie 2017

Lacrimi arse le-ai ascuns în soare,
În tăceri oceanu-i nesfârșit,
Lasă-mi valul, ce i-ai pus hotare,
Să te mângâie pe țărmul iubit.

Dă-mi ceva din frunzele-nverzite
Și din trupul tău dă-mi un descânt,
Dă-mi privirea s-o respir în clipe,
Peste buze mi-ești sărut înfrânt.

În adânc îmi umbli bântuind
Decolteu de noapte între stele,
Dă-mi cărarea-n suflet s-o întind
Infinită-n cânturile mele.

Mâini de catifea adormitoare
Mângâie vederea cu a ta zare !


vezi mai multe poezii de: ALapis


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc pentru versuri, Carmen,
sunt foarte frumoase.
Depinde cum îmi surâde muza atunci când scriu o poezie, uneori suspin, alteori zâmbesc sau plutesc, depinde de zi.
Cu drag !
ALapis (autor)
duminică, 18 iunie 2017



Dacă val de val se tot izbește
Si in calea lui tot intâlnește
Stânca dură care stă semeață,
Neclintită rămânând în față,
Un ocean cu valuri pot s-o ude...
Tot nu vede și tot nu aude
Lacrimile, plânsul tău tăcute
Sentimentele ei sunt reci și mute!
Ina M.
duminică, 18 iunie 2017