Sonet înflăcărat

Autor:Felix


Adăugat de: Felix

luni, 12 februarie 2018

Când îmi drapez cu vată epitetul
Și-ncalț cu pâslă fiecare verb,
Pot să mă dărui versului ca șerb,
Căci fierb doar eu, nu fierbe și sonetul.

Nu cântă versul sub condei imberb
Ce nu-i cunoaște focului secretul,
Și doar scâncește jalnic alfabetul
Nealtoit pe un imbold acerb.

Eu vreau să încrustez în bronz de clopot
Tot patosul vibrând în stihul meu,
Și vuiet să devină orice șopot;

Cu vatra-ncinsă vreau să scriu mereu
Și verbele dezlănțuite-n tropot,
Cu versul meu slăvind pe Dumnezeu!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 14 octombrie 2017


vezi mai multe poezii de: Felix


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Am lecturat cu plăcere versurile dumneavoastră!
Emilian Lican
miercuri, 14 februarie 2018



Nu-s metafore țipătoare și ieftine, comparații tâmpite prin absurditatea lor, prozodie scremută... Fiindcă prozodia e din sânge, munca e înflăcărată. O Poezie veritabilă a unui veritabil Poet! Mulțumesc, Felix!
bragagiu
marţi, 13 februarie 2018