Sonet de toamnă

Autor:Felix


Adăugat de: Felix

joi, 24 septembrie 2015

În repetabilul conflict cromatic,
S-a năpustit rugina incisiv
Şi verdele, atât de expresiv,
A dispărut subit şi enigmatic.

Tristeţea are iz ultimativ
Sub cerul toamnei devenit beznatic,
Din care plouă greu şi reumatic
Ca într-un implacabil laitmotiv.

Dar dincolo de ploi, de frig, de plumb
Se vede a rodirii strălucire
În aurul ce râde în porumb,

De-aceea, chiar cu bruma prinsă-n fire,
Mă rog, când de tristeţe mă dezbumb:
Mă întomnează, Doamne, prin rodire!

Simion Felix Marțian


vezi mai multe poezii de: Felix


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sunt un mare admirator al versului tau cu totul deosebit! Multumesc!
andreionthepoetry
sâmbătă, 26 septembrie 2015



Până când am fost întomnat cu acest sonnet. mulțumesc, Felix!
bragagiu
vineri, 25 septembrie 2015



Splendidă poezie !
Felicitări !
mirimirela
joi, 24 septembrie 2015



Frumos sonet domnule Felix!
casandra
joi, 24 septembrie 2015



Cum ne-ai invatat: superb.
traian
joi, 24 septembrie 2015