Singurătatea - Eugenio Montale

Singuratatea

Dacă nu stau acasă două zile
porumbeii care ciugulesc
rama ferestrei
intră în agitație
după îndatoririle lor corporative.
Când mă întorc se face iarăși ordine
cu supliment de firimituri
și neplăcerea mierlei care face naveta
între veneratul din fața mea și mine.
La atât de puțin e redusă familia mea.
Și-s unii care au una sau două, ce risipă.


Traducere Florin Chirițescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.