Poezii despre Singurătate:

Incă mai tresar la glasul vechilor doleanțe,
Care pierdute în ceața zilelor de ieri
Au strămutat imensul clipelor deșarte,
Dar n-a ramas decat penița uzatului condei.

Te-am căutat în lumea asta mare
În lung şi-n lat pe-ntreg pământul
Te-am căutat în luna şi în soare
Da! Te caut pretutindenea, cu gândul!

Glorioaselor tăceri de altădată,
Osanale in salve le ridic,
Chiar de-au fost extrem de orgolioase
In fond... tu insă le-ai ghicit.

Destoinic, timpul impleteste,
Dulceata vietii cu amarul
Si indelung ma amageste
Carpind din zilele-mi cu carul.

De ar vorbi tăcerea…
Din buzele-ți inchise,
Si mi-ar sorbii plăcerea
Cand bratele deschise…

Prea linistita... despartire
Cu acel condei cu care-am scris,
Cateva randuri despre tine,
Te-am rasucit in ganduri bine

O clipă de recunoștință,
Un sentiment năucitor
Aș vrea să-l mai trăiesc odata
Să nu mai simt veșnicul dor.

privesc în oglindă
și mă intrigă
tristețea agățată de colțul gurii

Ce bine e sa locuiești într-un ascuns...
Nici gând, nici dor nu te mai tulbură
Și nimănui nu-i dai prilej de-a fi răpus,
Sub firea-ți fragedă ce înca umblă.

Privesc cerul de marmură
Pustiit de atâtea lacrimi,
Ce se preling pe obrazul negru
Al norului fără formă.