Poezii despre Singurătate:


  • Tăcerile nu sunt cuvinte

    Tăcerile nu sunt cuvinte

    Tu taci pe-o canapea,
    Eu într-un fotoliu.


    « Marck Nessel »
  • Epitaf fără cuvinte

    V-am explicat cândva, distinsă doamnă,
    că nu sunt eu acela care plânge
    cu lacrimile ploilor de toamnă
    căzând în suflete cu stropi de sânge.


    « necorupb »
  • Atâta liniște...

    Atâta liniște... și doare,
    Unde sunt toți, murit- au oare?
    De ce un zid au ridicat?
    Trosnește liniștea- n ficat!


    « Ina M. »
  • De teama libertății

    Plăpândă e, şi ne-nfricată,
    Şi-i sună cântul arcuit...
    Extravagant înaripată
    Într-un balet nesăbuit.


    « Elena Nitoi »
  • Prea linişte

    mâine se-ntâmplă
    o frunză de nuc

    şi noi aşteptăm


    « Lorena Craia »
  • Visul gândului de dor

    Pe un drum presărat cu frânturi de lumesc
    Amintind de un timp cu risipe de cer,
    Se înșiră un gând apărut din eter,
    Fulgerând prin văzduh și lovind nefiresc.


    « Daniel Vișan-Dimitriu »
  • Îmbuteliem papilele gustative ale îndoielii

    am tatonat puțin terenul celor privilegiați
    până când s-au prins
    că mă jucam cuminte
    cu sfori despre care


    « Lorena Craia »
  • Flori de tei

    Flori de tei

    Te-ai dus la cer, să stai între luceferi
    acolo unde nimeni n-a urcat vreodată,


    « Nicu Hăloiu »
  • Tot despre lună

    Toarce luna-ntr-o poveste,
    Suie luna sus pe creste,
    Luna cade-n ochiul meu,
    Luna curge-n Dumnezeu,


    « Lorena Craia »
  • A nins în părul meu...

    A nins în părul meu cu ghiocei
    Și iarna vieții își arată blana,
    Eu o sfidez trăind din amintiri,
    Care îmi completează zilnic hrana.


    « Mahok Valeria »