Poezii despre Singurătate:

eu nici nu mai trebuia să spun ceva
fiindcă povestea o spuneau crengile
noaptea

Intr-o noapte am visat, că viața mi s-a terminat
Stăteam deoparte si priveam spre cei ce nu mă înghițeau
Erau destui, făceau risipă într-ale vorbelor ispită
Se încruntau si născoceau idei ce apoi le așezau

eu nu mă pot uita în partea din care-mi lipsești

câteodată era în stânga aleilor
uneori la marginea patului

Gladiator al vietii, port în mine,
prin întunerec, veștede cununi -
săruturi tulburi, prinse de cu seară
cusute-n remușcări de zei nebuni,

Mă adâncesc prin gând si parca nu aș vrea,
Sclav să redevin pentru a nu stiu câtă oara
Nădăjduiesc să nu mai rătăcesc în umbra ta
Să nu stârnesc din nou acel dor ce mă înfioară.

E BINE
- elegie -

UNDEVA


Motto:

LINIŞTEA DIN CASĂ
- elegie -

Atât de departe
atât de departe de vise curate
Suflete cedate
suflete cedate iubirilor plecate

O pasiune mă încântă
Niște șoapte mă-nspăimântă
Sus pe cer de-un timp încoace
O stea nu mă lasă-n pace