Simfonia unui cerc

Autor:blacks


Adăugat de: blacks

marţi, 28 martie 2017

Precum stelele se-adapă din a zilei energie
și o seacă de lumina tolanită la pământ,
din magia unor gânduri am cules o simfonie
Cu acorduri de legendă ce ne sunt aşezământ

Când căldura unei raze a strapuns a mea armură
și mi-a germinat iubirea către chipul tău bălai,
am simțit cum viata însăși, într-o nouă partitură,
își trimite simfonia spre al nemuririi splai.

Din aceasta simfonie eu culeg doar portativul
ce cuprinde-o înșiruire de bucăți din Infinit,
un rastel care se-ntinde și a devenit stativul
unor bulgări de iubire ce ardeau în noi mocnit.

Cei ce clevetesc aiurea, fără să priceapa starea,
ar vedea paralelismul unor linii ce-au tânjit
ca la un final de piesă să-și trădeze depărtarea,
să se-adune în magia unui trai învârtejit.

Cum de nu pricep ei oare că a timpului trăire
cu a vieții desfătare în trecut s-au întâlnit
în explozia de visuri germinate din iubire
și-au înfrânt paralelismul ce în bârfe s-a ivit?

Iată că a mea gândire o trimit înspre trecuturi
să culeagă împlinirea din magia celui punct
care ne-a fixat destinul când noi ne-am unit prin trupuri
și-am compus o simfonie fiind bârfei contrapunct.

În a punctului magie noi găsit-am împlinirea
și ne-am prins prin jurăminte că vom fi al vieții cerc.
Să atingem Necuprinsul rază-am stabilit iubirea,
iar exploziei de visuri noi i-am devenit luperc.

Astăzi, dragostea se întinde către margini de legendă
ce nicicand n-au fost cuprinse de al omenirii gând.
Nu purtăm la nimeni pică și nu cerem vreo pretendă
celor ce-au decis că Cercul e la Univers, intrînd.

Unde, oare, e hotarul ce indică abdicarea
de la căutarea vie ce prin vene o simțim?
Unde se așterne pacea aducând cu ea uitarea
celei ce ne-a fost relege și în viațä o dorim?

Nicimăcar tot Universul nu cuprinde în ogradă
ale noastre sentimente și al dragostei fior.
E un port ce recunoaște că a Nesfârșirii radă
e prea mică să primească al iubirii viitor.

A iubirii simfonie pleacă spre eternitate
rupând granițe dictate de al omenirii gând.
Cu lumina ce se naște din a ei tonalitate
Universul se curbează, Cercului fiind intrând.


vezi mai multe poezii de: blacks


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Text initial postat la tema ”ziua mondiala a poeziei”, caruia i-am adaugat cateva randuri.

Bine v-am regasit,
Da, intr-adevar, au fost inceputuri de legenda. Nu stiu cum vad altii continuarea acestor inceputuri, dar eu as compara-o cu politica damboviteana.
Tot timpul se va gasi un Stefan, un Florian, un Ion, un Gheorghe care nu simt nici vocabularul, nici prozodia, dar care se incapataneaza sa scrie si, cei mai rau, se erijeaza in postura de judecatori ai calitatiii celorlalte postari.
Nu e prima data cand zic:
La adapostul versului liber sunt postari care nu transmit nimic. Acestor postari pe care unii le numesc poezii le lipseste elementul care s-a dorit a fi transmis. In cazul cel mai ferict ele contin o insiruire de metafore, cei drept luate izolat frumoase), dar care in totalitatea lor produc o ingreunare a lecturii si nu aduc per total calitatea.
Dar acesta este cazul fericit. In cele mai multe cazuri avem de-a face cu compozitii care sunt doar o insiruire de cuvinte: nu idei, nu figuri de stil, nimic. Si toate astea mascate sub acoperisul versului alb.
Nu am nimic cu versul alb, dar nu poti sa profiti de aceasta libertate pentru a scrie prostii. De fapt, nici nu e vorba de nicio libertate. Ba mai mult, e vorba despre rigori. Poezia cu rima are organele ei interne care o fac sa functioneze, sa placa. Versul alb are nevoie de altceva, care sa compenseze aceste lipsuri. Pentru a creea ceva frumos in versul alb trebuie sa vii cu ceva deosebit.
Dar multi nu inteleg asta.
In partea cealalta se foloseste versul clasic, cu rima in toate formele ei. Dar si aici de foarte multe ori fiecare din acel organ intern primeste cate un upercut de lasa saraca poezie la pamant.
O strofa are un fel de rima, urmatoarea altfel. Un vers are un ritm, urmatorul unul antagonic. O strofa are o idee, urmatoarea pare ca e desprinsa din alta poezie neavand nimic in comun cu subiectul strofei anterioare. Si multe, multe altele.... Cei mai rau, autorului i se pare ca totul este perfect.
C-am asa vad eu lucrurile despre poezia actuala.
Iar despre poezia de pe acest site...:
Cand acel domn/doamna care posta sub numele de Critic Bland a incercat prin pareri pertinente sa determine autorii sa-si corecteze compozitiile, foarte putini i-au multumit si au facut corectiile care se impuneau, fara indoiala.
Dar, specific romanului, cei mai multi i-au contestat calitatile, l-au contestat, l-au denigrat si multe altele, ceea ce au adus intr-un final la retragerea lui de pe site.
Am mai incercat si eu anumite recomandari si am primit acelasi tratament. Au mai facut-o, din pacate, foarte putini. Minoritatea a primit acelasi tratament de la majoritate. Sau au primit un alt fel de tratament: ironia, Chiar acum, cand repostez acest text la “comentarii” citesc raspunsul unui autor care este foarte ironic la adresa unui comentariu care pe buna dreptate ii sugera ca postarea lui nu este decat o insiruire de rime.
De ce sa ne atragem toare rautatile oamenilor? O parte dintre noi a decis sa se retraga, asemeni Criticului Bland. O alta parte a ramas postand din cand in cand propriile creatii, fara insa a interveni cu alte recomandari pentru ceilalti autori.
Din acest motiv site-ul a pierdut. Cititi compozitia cu natura interioara si veti decide daca site-ul are vreun castig dintr-o astfel de postare. Am zis sa nu dau exemple, dar am facut-o. Dar e singurul, promit.
Ei bine, am mai spus-o de atatea ori. Ne-am putea corecta daca am nu am fi artagosi si daca am accepta comentariile pertinente. Spun “pertinente” si am spus tot. Dar trebuie sa fim artagosi cand simtim ca aceste comentarii sunt cu rea intentie, ca nu au nimic onest in ele si sunt niste polite platite pentru criticile justificate adresate compozitiilor acestor autori.
Dar, decat sa primeste un comentariu corect care sa te ajute sa evoluezi si pe care orgoliul tau nu il accepta, nu mai bine primesti un comentariu plin de laude in care totul e stralucitor?
Pe cine te minti, tu, autorule de nimic? Stii ca ai in fata ta negru, dar aceepti sa ti se spuna ce alb luminos iti incanta privirea. Ce castigi? Un efect Pavovlian si, mental, cu timpul, vei ajunge la concluzia ca tot ceea ce scrii este sublim.
Dar de fapt, nu castigi nimic. Pentru ca trebuie sa dai la schimb celui care te-a gratulat aceeasi cantitate pe care o primesti. E ca un joc de tenis de masa jucat la nesfarsit de doi amatori, care nu incanta cu nimic, un meci care se joaca fara spectatori, in care niciun jucator nu indrajneste sa loveasca mai tare cu paleta pentru a castiga punctul. Este vorba derspre ceea ce eu am criticat atat de des: TROCUL
Nu stiu, poate eu sunt de moda veche si nu vad trendul poeziei. Poate ca asa trebuie sa fie in ziua de azi poezia. Si atunci gresesc eu. In acest caz, decizia de a nu comenta la ceilalti autori este cat se poate de indreptatita. Nu de alta, dar criteriul meu de evaluare, arhaic, ar da rateuri. Si la urma urmei, cine sunt cei care au astfel de criterii in gandire? Doar niste oameni, nimic mai mult.
Oricum ar fi, fiecare dintre noi trebuie sa ne bucuram de existenta poeziei pe Pamant, a poeziei asa cum o definim, o intelegem, o apreciem cu propriile instrumente de analiza.
PS. Decizia mea de a nu mai permite adaugarea comentariilor la incercarile mele este urmarea unui astfel de atac a unor “ judecatori” care au dovedit-o de nenumarate ori prin propriile postari ca limba romana, arta poetica sunt lucruri prea greu de cuprins. Si atunci, in loc sa citeasca asa cum ii sfatuia Criticul Bland, s-au apucat sa critice. Dar nu constructiv si fara a avea dreptate in acuzele lor. Numai ca ei stiau si stiu asta. Si au facut-o repetat. La inceput am considerat oportun sa le raspund cu explicatii suplimentare. Ulterior, am realizat ca nu are rost.
Placerea publicarii pe acest site o pastrez, dar nu vreau sa mai dau prilejul unor persoane care chiar nu inteleg cum se scrie o poezie sa vina cu recomandari atat de goale de continut.
Poate ca dreptul de a da astfel de indicatii le este dat de cantitatea propriilor postari. Se aplica in poezie principiul masei? E ca in politica? Nonvalorile se aleg intre ele si se gratuleaza reciproc, reactionand virulent la detractori. Unii dintre acesti detractori au ales sa plece, si-i pacat! Cazul Criticului Bland este sugestiv. Dupa cum am mai spus, toti am avut de pierdut... Si multi sunt in continuare vinovati ca nu au luat atitudine cand era de luat acest tip de atitudine. Impreuna suportam consecintele!
blacks (autor)
luni, 03 aprilie 2017