Sentimente si emoții - M Horlaci

În literatura clasică, inima este un element adeseori întâlnit. Ea este asociată cu sentimentele noastre. Un templu sacru al celor mai înalte trăiri și experiențe sentimentale. După părerea lui Helen Keller "Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute sau atinse. Ele trebuie simţite în inimă.” Iar Viziunea ta va fi clară doar atunci când te vei putea uita în inima ta, spunea Les Brown.
În Sfânta Scriptură, inima ocupă un loc aparte. Scriitorii Bibliei, sub inspirația duhului sfânt, au conceput inima ca fiind un loc de întâlnire cu Hristos ( Apocalipsa 3: 20 ) în care suntem cercetați de Dumnezeu ( Ieremia 17: 10 ) Un loc în care trebuie să predomine credința ( Faptele Ap 8 : 37 ) și care odată oferită Creatorului nostru în dar, devine proprietatea lui ( Proverbe 23: 26 ) Dar tot ea poate să fie: " nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea".( Ieremia 17: 9 ) Însă, foarte puțini știu că atunci când autorii Scripturii au folosit acest cuvânt ei se refereau de fapt la creierul uman. Inima nu este decât un organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracțiile sale ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare. Pe când creierul este cea mai importantă parte a sistemului nervos central la vertebrate, situată în cutia craniană. Organul gândirii și al conștiinței. Creierul este sursa tuturor acțiunilor inteligibile din corpul uman. Trupul nostru este împânzit de un sistem nervos, foarte sensibil care este conectat la creierul nostru. Cu alte cuvinte: Creierul este ceea ce suntem noi. Acolo ne dezvoltăm personalitatea, caracterul, și tot acolo luăm deciziile esențiale vieții de pe pământ. Tot acolo ne bucurăm sau ne întristăm, plângem sau ne căim de păcatele noastre. Prin intermediul creierului nostru îl putem sfida pe Dumnezeu, sau îl putem accepta ca domn și stăpân în viața noastră. Inima în Biblie nu este decât o metaforă poetică și nimic mai mult.
Creierul nostru este un univers extrem de complex care poate evolua în funcție de interesul nostru la nivel intelectual. Activitățile nostre influențează constant capacitatea creierului de-a lua decizii importante, vitale, care hotărăsc traiectoria sau direcția vieții personale. De aceea este extrem de important să avem un creier sănătos, mai ales că el dirijează viața de familie. Mintea omului a constituit întodeauna un punct fierbinte, din centrul căruia s-a luat o gamă largă de decizii bune sau mai puțîn bune. Într-un mod paradoxal, în același tip de creier
mă refer la formatul lui ca funcție și organ ) s-a născut teoria: E= mc2, a lui Albert Einstein, dar și ideea diabolică a lui Adolf Hitler, care a condus la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Creierul este o binecuvântare, dar poate fi și un mare blestem. Depinde cum îl folosim! El este sursa tuturor sentimentelor umane. Prin intermediul deciziilor luate la nivel mintal, poți deveni o personalitate marcantă precum, Maica Tereza, care printr-o dedicare ieșită din comun, a reușit ca timp de 45 de ani să îngrijească bolnavii, orfanii și muribunzii, din India, punând bazele unei societăți de misiune intitulată: ordinul Misionarii Carității în Kolkata (Calcutta), Sau poți deveni Ted Bundy, un intelectual născut în America și care în preajma anilor 70, s-a transformat într-un violator, pedofil și criminal în serie! Deci, cine vrei să devii? Pentru că puterea de-a lua decizii este 100% în mâinile tale. Tu îți hotărăști destinul tău cât și-al familiei tale. Sentimentele sunt manifestări ale interiorului. Un proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate. Ele pot fi formate din: impresii, păreri și senzații! O acumulare de gânduri materializate prin diferite manifestări pozitive sau negative. O percepere la nivel de simțuri! Gândirea noastră uneori poate să fie orientată de emoțiile sau sentimentele pe care le simțim la un moment dat. Iar sentimentele pot fi și ele la rândul lor orientate după anumite noțiuni care formează conținutul conștiinței morale a omului. Durata lor este condiționată de caracterul meditativ al omului, de experiențele personale, cât și de nivelul intelectual atins. De reținut este faptul că omul nu ar putea există și nu s-ar putea manifesta fără existența tuturor sentimentelor și emoțiilor. Iubirea, deși în primul rând denotă o decizie luată la nivelul minții, implică un anumit nivel de afectivitate, un amalgam de emoții esențiale și indispensabile oricărui om! Fără sentimente am fi doar niște roboți care execută comenzile.







Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.