Sentiment ambiguu amăgitor

Autor:Andrei G.


Adăugat de: Andrei G.

sâmbătă, 17 octombrie 2020

Filozofând despre cum se iubesc porumbeii
și despre misticul război al omului cu zmeii,
călăream la galop armăsarul viu al dimineții,
iar sufletul îmi cânta versuri roz precum poeții.

Soarele îmi curgea abundent pe părul moale,
vântul mă mângâia izbitor prin gândurile goale.
Nu mi te așteptam a te zării, mireasmă otrăvitoare
Totuși, ai răsărit din flori de măiastră, dulce-acrișoară floare.

Mi-ai atras irisul către tine aruncându-mă în lumea lui Tartarus
Am rămas taciturn și indiferent nevrând să mai sufăr în Erebus
Kamadeva mi-a străpuns sufletul și am rămas fixat la o ființă de talia lui Venus
Se pare că oricând și oriunde, chiar și-n vise, Cupid îți este predispus supus.

M-ai salutat cu acel glas bahic care mă amețește de fiecare dată.
Te-am salutat împotriva voinței mele văzându-ți veselia colorată.
Incomparabil sentiment diabolic de control incontrolabil;
Epuizare mentală neobosită, gând chinuit și incapabil

Ai venit până la mine plutind pe-o undă plăpândă și te-ai așezat în fața mea
Lăsând în urma ta primăvară galactică, aruncând ici-colo câte-o înflăcărată stea.
Atunci inima mi-a căzut într-al nouălea nivel al infernului lui Dante
Vrând să fac ceva, nu știu ce, sau speriat să scap, poate-poate.

Nu m-ai lăsat să plec sau să mă depărtez ci mi-ai dat ocazia să înfloresc.
Mi-ai spus atunci că trebuie să fac ceva așa că m-am aruncat într-un sărut pitoresc.
La îmbrățișarea buzelor noastre ne-am teleportat într-alt prolific univers,
Univers unde nu există azi, ieri sau mâine, nici vreun sentiment sau gând divers.
Există doar pulbere diamantie de iubire în care ne scufundăm grăbiți,
Există doar tu și eu, doar noi doi lipiți, metamorfozați unul într-altul, nedespărțiți.

Cum totul are un final, acest univers numai al nostru divin avea să se dărâme,
Ne-am cutremurat înfricoșător și ne-am despărțit, din lumea noastră rămânând doar mici fărâme.
Te văd cum de depărtezi, cum te duci nebunesc de departe și lasi vid între mine și tine.
O, tu, blestem haotic, nemilos, afrodisiac, îmi ești pentru inimă un dulce mărăcine.

Gura îmi rămâne deschisă ieșind din mine spiritul mistic al tău.
Pe buze îmi rămâne cenușa iubirii tale și mă simt atât de rău.
Răsare Ra și-mi deschite pleoapele adormite.
Îmi încep iar ziua cu gânduri despre tine, gândurile mele favorite.


vezi mai multe poezii de: Andrei G.


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vise
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCLII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.