Selena

Autor:Rares Girea


Adăugat de: Rares Girea

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Este zi, și soarele răzbate
În geamurile duplexate,
În timp ce, cu fascicule de mână,
Mă gândesc la tine, Seleno, cu râvnă.

Îmi amintesc de nopțile în care,
Cu surâs eter, ca pe un puști oarecare,
Mă duceai prin parcul înstelat,
Cu sute de fețe negre, ce minunat !

Și totuși eram cu desăvârșire singuri
Pe falezele presărate cu visuri,
Unde tu, ca o suită de umbre vii,
Mă cuprindeai în raze alburii.

În acel vid nedeslușit și intim
Nonrezonanțe cuibărim,
În a toracelui ramificație,
Aedul mut cu intonație.

Lujerii țepoși de pe clopot
Lasă să se coboare cu ropot,
În vibrații metalice, printe spini,
Emanațiile pendulei de lumini.

Nu ți-am înțeles gândurile dure,
Morenă de imagini pure,
Dar parcă-mi plăcea să stiu tot, zic,
Fără să pot cristaliza nimic.

Nunta inelului de iris
Celebrat-am eu în acest vis;
Cu mâna prin stele te-am cerut;
Mintea ori trupul nu au știut.

Dar suratele tale nu m-au vrut,
Iar în valuri de luciditate, acut,
M-am scufundat,-n nisipuri mișcătoare;
Tu, cu ochiu-nchis, te-ai dus la culcare.

Nopțile sunt negre de-atunci.
În grădinile tasate din lunci
Acum numai soarele bate,
Reflexii, porunci în geamuri duplexate.


vezi mai multe poezii de: Rares Girea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.