se întâmplă să cazi în propria-ţi genune
avântându-te într-un cer prea albastru
şi toate păpădiile acelea de stele
se desfac şi alunecă
înaintea ta şi în urmă
închizând afară o lume
în care ai fi avut dreptul să exişti doar mergând
trăgând după tine viaţa
ca un pelerin asinul plin cu desagi
se întâmplă să-ţi dea fericire
un om despre care nu ştii decât că există undeva
se întâmplă să iubeşti enorm
un om care nu te iubeşte
sau el să te iubească şi să fii străin
şi, mai ales, se întâmplă
să te întrebi ce cauţi aici
şi uneori, fără să-ţi mai pese ce şi unde,
să mergi râzând ca un nebun
nevrând să mai locuieşti în tristeţi
mod iluzoriu, poate cretin
să te consideri superior clipelor ce se risipesc
precum nisipul dintr-un pumn de copil
se întâmplă să ai doi bănuţi
ultimii într-o zi de mijloc de lună
amândoi pentru pâine
şi să-i arunci într-o fântână
dorindu-ţi să mai fie lumină şi mâine
se întâmplă de multe ori să zbori
laolaltă cu stelele şi visele
şi uneori, când oboseşti
să nu mai vrei să auzi
cum îţi alunecă somnul în sânge
se întâmplă…
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Detalii poezie:
Distribuie pe: