Luna amabilă - Sara Teasdale

Cred că luna-i foarte-amabilă
Să-mi poarte-atâta grijă mie,
M-a-însoţit de-acasă până-aici
Să-mi ţină companie.

A mers până unde-am putut s-alerg;
Cum a putut să traveseze bolta oare?
Ea nu are picioare cum am eu,
Nici aripi ca să zboare.

Şi, totuşi, iat-o sus deasupra casei lui;
Poate crede că nu-i bine-atâta cale
Să umblu singură-n puterea nopţii,
Deşi mama mea spunea că-aş fi în stare.

traducere de Petru Dimofte

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.