Kubla Han - Samuel Taylor Coleridge

Kubla Han

de Samuel Taylor Coleridge

În Xanadu Kubla Han
Un impunător dom al plăcerilor decretă
Unde Alph, râul sacru, curgea
Prin caverne de nemăsurat omului
Jos spre o mare fără lumină.
Așa că două or cinci mile de pământ roditor
Cu ziduri și turnuri au fost încinse împrejur
Și aici erau grădini strălucitoare cu râulețe sinuoase,
Unde înfloreau mulți pomi roditori de tămâie
Și aici erau păduri vechi la fel ca dealurile
Îmbrățișând pete însorite de verdeață.
Dar oh! Acea adâncă romantică prăpastie ce se înclina
În jos pe dealul verde tăind un veșmânt de cedru!
Un loc sălbatic! La fel de sfânt și vrăjit
Precum sub o lună asfințindă era bântuită
De o femeie jelindu-și pentru al ei iubit-demon!
Și din prăpastie, cu neîncetat zbucium clocotind,
De parcă acest pământ în repezi dese papilări ar respira
O fântână puternică pe moment a fost forțată
Prin acea repede zbucnire pe jumătate intermitentă
Fragmente uriașe țâșniră ca grindina căzând
Ori grânele cu pleavă sub biciul îmblătitorului
Și printre-aceste stânci dansând deodată și pentru totdeauna
Se aruncă deodată râul sacru.
Cinci mile șerpuind cu o mișcare labirintică
Prin păduri și vâlcele râul sacru curgea,
Apoi ajunse la cavernele de nemăsurat ale omului,
Și se scufundă în tumult într-un ocean fără viață
Și în acest tumult Kubla auzi de departe
Voci ancestrale profețind război!
Umbra domului plăcerii
Plutea în mijlocul valurilor
Unde se auzea măsura amestecată
A fântânii și a peșterilor.
Era un miracol de rar mecanism
Un însorit dom al plăcerii cu peșteri de gheață!
O domnișoară cu un timpanon
Într-o viziune odată am văzut
Era o fată abisiniană,
Și la timpanonul ei cânta,
Cântând de Muntele Abora.
Aș putea să reînnoiesc în mine,
Simfonia și cântecul ei,
Către o asemenea încântare m-ar câștiga,
Încât cu muzică zgomotoasă și îndelungată,
Aș constru acel dom în aer,
Acel dom însorit! Acele peșteri de gheață!
Și toți ce-au auzit le-ar vedea acolo,
Și toți ar striga, Ferește-te! Ferește-te!
Ochii lui strălucitori, părul lui plutind!
Țese un cerc în jurul lui de trei ori
Și închide-ți ochii cu spaimă sfântă,
Pentru că el cu miere de rouă s-a hrănit
Și a băut laptele Paradisului. (1797; 1816)

Adăugat de: FEisu

vezi mai multe poezii de: Samuel Taylor Coleridge








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.