Fără amintirea morții (variantă) - Salvatore Quasimodo

Și cum mai puteam noi cânta
oscilând ușoare în vântul tristeții
și țiterele noastre erau aninate
ca o juruință, de ramurile sălciilor
crucificat pe stâlpul de telegraf
mergea în întâmpinarea fiului
urletul negru al mamei
vaietul de miel al copiilor,
pe iarba dură ca gheața, ascultând
între morții părăsiți în piețe,
cu piciorul străin deasupra inimii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.