Grădina tainei(VI) - Şabestari

ÎNTREBAREA 6

De-o singură esenţă e-n om şi-n Domnul Sfânt,
ce dor nutreşte pumnul acela de pământ?

RĂSPUNS
Nu te-arăta nevrednic de mila cea divină,
căci îl cunoşti pe Domnul doar prin a Sa lumină.

Nimica în afara lui Dumnezeu n-apare,
cum praful îl vezi numai în razele de soare.

Nu-i de mirare-atuncea că pulberea subţire
nădejdile îşi pune-n a soarelui sclipire.

De chipu-n care-n viaţă-ai purces adu-ţi aminte,
şi vei pricepe care-i a gândului sorginte.

Căci cui îi spuse Domnul: „Nu-s Eu Stăpânul vostru?"
Şi cine îi răspunse: „Ba da, Stăpân al nostru!"

Când Domnul frământat-a-acel bulgăr de ţărână,
în el înscris-a crezul, ca-n inimi să rămână.

in clipa-n care-nscrisul divin o să-L citeşti,
vei şti care-i sorgintea a tot ce tu râvneşti.

În noapte legământul cel sfânt l-ai încheiat
şi-apoi din neştiinţă uitării tu l-ai dat.

De-aceea coborât-a al Domnului cuvânt,
ca să-ţi aduci aminte de-ntâiul legământ.

Cum ţi-a fost dat pe Domnul să-L vezi de la-nceput,
o să-L revezi în locul în care L-ai văzut.

Priveşte-acum şi-aicea divinele-nsuşiri,
ca mâine-a Lui esenţă să-ţi cadă sub priviri.

Şi dacă nu putea-vei, nu suferi în van.
Nu tu conduci în lume, cum scrie în Coran.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Şabestari