Trezirea - Rumi

În zorii timpurii ai fericirii,
Mi-ai dat trei sărutări,
Astfel încât să mă pot trezi
Pentru acest moment de iubire.

Am încercat să-mi reamintesc în inima mea
Ceea ce am visat pe parcursul nopții,
Înainte de-a deveni conștient
De această dimineață a vieții.

Am regăsit visele,
Dar Luna mi le-a luat
M-a ridicat până la firmament,
Și m-a suspendat acolo.

Am văzut cum inima mea te-a urmărit.
De acolo de sus ea cânta un cântec.
Între iubirea și inima mea
Lucrurile se petreceau cu foarte mare încetineală.
Făcându-mă să-mi amintesc totul.

M-ai trezit cu atingerea Ta,
Deși nu Ți-am putut vedea mâinile
M-ai sărutat cu nesfârșită tandrețe,
Deși nu Ți-am văzut buzele.

Te ascunzi de mine,
Dar Tu ești Acela care mă tine în viață.
Probabil va veni timpul
Când vei obosi să mă mai săruți.
Voi fi fericit atunci să primesc chiar și insulte de la Tine.
Îți cer doar să-ți menții atenția asupra mea.




Traducere Iulia Bontaș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rumi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.