Va fi... - Rodica Elena Lupu

Foşnetul plopilor,
pălirea frunzelor
înainte de ploaie,
croncănitul ciorilor,
fîşîitul rochiilor...
ce sunt toate acestea
decît o confirmare
a fumuseţii vieţii,
a vibraţiei sufletului,
un semn al purităţii?

Ce dacă sunt femei
cu fruntea lată,
cu ochi albaştri,
aprigi,
de o impecabilă candoare
şi puritate,
dar care se încruntă uşor
la priveliştea
fragilităţii omeneşti?

Ce dacă una
dintre aceste fiinţe
îţi spune
„veghez asupră-ţi”,
dar care nu prea tîrziu
va uita ce a zis,
preocupată mai mult
să bată
la nişte tobe
fantomatice
măsura vieţii,
ale cărei zile
se volatilizaseră
în mare măsură
în succesiunea rapidă
a îndatoririlor,
că totul în viaţă
este efemer?

Cum se împacă toate acestea?
Cum trebuie judecaţi oamenii,
cum ar fi trebuit
să te gîndeşti la ei?
Se vor schimba multe
în lume,
va fi mai rău,
va fi mai bine,
cine ştie?

Cum să pui cap la cap
una şi alta
şi să tragi concluzia
că ai simpatii
şi antipatii?
Şi chiar aceste
două cuvinte,
la urma urmei,
ce înţeles au?

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Am lecturat cu plăcere!
Emilian Lican
duminică, 20 mai 2018