Gândaci de catifea - Rodica Elena Lupu

De atâta soare
şi lumină
ochii îmi obosesc.
Îmi afund privirea
în verdele adînc,
netulburat,
al ierbii mustoase,
atît de mustoasă
că îmi vine
să mă scald în ea.
Închid ochii
şi ascult
zumzetul gîzelor
bete de extaz,
pentru că e anotimpul
soarelui fierbinte,
pîlpîitor,
în care ele huzuresc.
Deschid ochii
şi văd
una din gîzele
acelea mici,
roşii,
botezate de mine
„gîndaci de catifea”.
E cocoţată
în vîrful unui fir de iarbă
ce se îndoaie
sub a ei greutate.

O iau pe degetul mic,
mîngîind-o uşor
cu alt deget.
Îi murmur un cîntec,
să-i fac plăcere.
O pun apoi la loc
în iarbă,
s-o văd cum scînteiază
ca o fărîmă de jăratic,
ca o boabă de rubin,
pe pajişte.

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.