Recunoştinţa copacului înflorit

vineri, 01 mai 2015

Am îmbrăţişat copacul înflorit,
Iar faţa, cu grijă, de scoarţă am lipit
Şi degetele-ncet patale-au mângâiat
Ca să pătrundă-n mine frumosul ne-ntinat!

Cu ochii închişi şi inima vibrând,
În păr mi se adună petale rând pe rând.
Căci dragostea ce-o simt în suflet pentru el,
Copacul mi-o întoarce făcându-mi un castel
Din florile deschise ce-mprăştie parfum,
Petale albe-n ploaie cad lin şi se depun.

Şi fără să-mi dau seama, încet eu mă transform
În flori şi în crenguţe, pe un copac enorm.
În vântul cald ce-adie parfumat,
Eu îmi desprind petale-n văzduhul pastelat.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: