Rapsodia poeziei române - partea a III-a

Autor:Florin T. Roman


Adăugat de: Florin T. Roman

duminică, 05 iunie 2016

S-a ivit pe culme toamna
Plutind cu stoluri mari de stele.
Iat-o!...Sus în deal la strungă.
Îngălbeneşte Ţara!
Acoperă-mi inima cu ceva!
Scârţâie toamna din crengi ostenite,
Copac de flăcări s-a-nălţat…
Tu, inimă pustie,
Ascultă-mă şi lasă-mă să strig:
Mi-e frică de-ntâmplare şi mi-e frig!
DAC-AM STRIGAT CĂ HAITELE NE FURĂ
ADÂNCUL, CODRUL, CERUL – STEA CU STEA –
ŞI SFÂNTA NOASTRĂ PÂINE DE LA GURĂ,
NU-S VINOVAT FAŢĂ DE ŢARA MEA!
Iar plopi, în umedul amurg,
Doinesc eterna jale.
Vreau să-i înţeleg şi să-i iubesc.
Şi George nu mai vine.
Despărţirea-i tot mai grea…
-O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti
-Eu simt că voi muri-n-curând.
Frăţioare vânt, tu, frate,
Ia-mi secunda ce mă ţine!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!
Lume, lume, soră lume!
Şi cât aş vrea acuma să fim iar împreună…
Afară-i vânt şi e-nnorat
Şi-atâta jale-n casă!
Aşa vrea poate Dumnezeu.
……………….
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Sinoade de corbi…
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie!
Plouă ca-n Parisul lui Verlaine
Floarea-soarelui, bătrână,-
De ce nu vrei tu să cred
Că toamna a şi venit?
Ploaia tristă şi banală
Încoronează codrii cu-naltă agonie.
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu-nflăcărata mea aripă,
Cu faldurii hlamidei plini de crizanteme.
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noşti, dragi părinţi.
Mă cuprinde o tristeţe iremediabilă.
Opriţi Istoria – cobor la prima,
Opriţi la staţia Doamne-fereşte!
……………………….
C-o moarte toţi suntem datori.
Şi iată! Ceru-i despicat!
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Şi tu vrei să fiu cuminte?
Amurg de toamnă violet…
Vara noastră se va sfârşi
Când galben de tot va fi.
Iar a tăcea toţi laşii ştiu
Din ceruri până-n iad.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate!
Un înger în fântâna durerilor mai plânge
Singur, singur, singur.
Se sting de frig şi foame copiii cei săraci…
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină!
Ca un copil aştept dimineaţa.
Dar bătrânii se joacă împletind în penele păsării flori.
Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi!
Să-ncercăm să facem noi
Un oraş fără păcate!
Până la lacrimi mi-e dragă viaţa!
Când morţii-n faţă nu tresari
Eu nu mai am nimic de spus.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac.
-De ce să-ţi fie frică? E sfântul Dumnezeu
Şi nu face El rău la ce-i al Lui.
Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri…
Îmbătrânesc în lume, întineresc în Tine!
Ai, frunză galbenă,
Ceas desfrunzit…
Trandafirii mint,
Visurile mor…
Şi dacă ura şi trădarea vor dăinui în veşnicie
Eminescu să ne judece!



*ÎI ROG SĂ MĂ IERTE PENTRU PLAGIAT (şi pentru unele schimbări ale semnelor de puctuaţie), ÎN ORDINEA VERSURILOR, PE URMĂTORII POEŢI: Topîrceanu, Tudor George, Topîrceanu, V. Voiculescu, Nichita Stănescu, Bacovia, Tudor George, Coşbuc, George Ţărnea, George Ţărnea, ANDREI CIURUNGA x 4, Coşbuc, Coşbuc, Dorin Liviu Zaharia, Coşbuc, Păunescu, Coşbuc, Coşbuc, Dan Verona, Dan Verona, Coşbuc, Coşbuc, Dorin Liviu Zaharia, Florian Pittiş, Coşbuc, Coşbuc, Coşbuc……….., Topîrceanu, V.Voiculescu, Bacovia, Bacovia, Topîrceanu, Topîrceanu, Dan Verona, Dan Verona, Topîrceanu, V. Voiculescu, Topîrceanu, Tudor George, Topîrceanu, Adrian Păunescu, Adrian Păunescu, Topîrceanu, Mircea Dinescu, Mircea Dinescu………… Coşbuc, Tudor George, Coşbuc, Coşbuc, Arhip Ciubotaru, Bacovia, Dan Verona, Dan Verona, Coşbuc, Coşbuc, Dorin Liviu Zaharia, Dorin Liviu Zaharia, V. Voiculescu, Bacovia, Elena Farago, Dorin Liviu Zaharia, Dorin Liviu Zaharia, Grigore Vieru, Ana Blandiana, Elena Farago, Elena Farago, Dorin Liviu Zaharia, Dorin Liviu Zaharia, Grigore Vieru, Coşbuc, Coşbuc, Nichita Stănescu, Coşbuc, Coşbuc, Eminescu, V. Voiculescu, Dan Verona, Dan Verona, Al. O. Teodoreanu, Al. O. Teodoreanu, Macedonski, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.


vezi mai multe poezii de: Florin T. Roman


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Toamna
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragul meu confrate, eu nu înțeleg de ce ai pierdut timpul să aduni aceste fragmente ca să le îmbini în ...ce? Asta e poezie? A cui, că a ta nu este...Mai bine scriai tu una, a ta!

Ai schimbat punctuația, ai îmbinat versurile astfel încât până și un profan în ale poeziei își dă seama că sunt bucățele luate din altă parte si aruncate alandala, fără a închega un sens.

Și cum să te ierte POEȚII de la care ai luat versuri și ai închegat o poezie...a ta? Că o semnezi,nu?

Cu toată sinceritatea și revolta pe care o simt din partea mea ai un NU hotărât!
CRITICUL BLIND
marţi, 07 iunie 2016