Ramurile Magnoliei

Autor:Marin Mihalache


Adăugat de: marin.mihalache

sâmbătă, 12 mai 2018

Mândrele dealuri de topaz
Ale tinereţii pe care am urcat
Şi noi, îţi aminteşti?

Parcurile dezfrunzite şi imaculate
Incercarea de a fi noi înşine.
Ramurile magnoliei sub învelişul
Cărora n-ai ghicit floarea.
Drumul la întâmplare prin oraşul
Abia ieşit de sub febrele iernii.

Toate s-au adunat în clocotul sângelui
Nostru stigmatizat de durere.
Orice am fi căutat n-am fi găsit.
Era totul în noi, numai de-am fi ştiut.

Tu nu ai simţit fiorul cald
Al primei noastre atingeri.
Ai venit în cercul dorinţelor mele
Şi ţi-am devorat cuminţenia
Ca un păianjen care demult
Aştepta în plasa lui de mătase
O gâză frumoasă şi nevinovată.

Trebuia să ne iubim
Precum vâscul cu arborele:
Tu să-mi dai mie putere
Şi eu să te pot învinge.


vezi mai multe poezii de: marin.mihalache


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.