Tânguire după Ionatan - Rainer Maria Rilke

Ah, nu-s nici regii să dureze mult
și pot pieri ca lucruri oarecare,
deși puterea lor e-nvingătoare
și se întinde-n țară cu tumult.

Dar, început cu inima-ți primară,
cum ai putut brusc să-ncetezi așa:
obrajii incălzește-mi tu. O, iară
să te zămislească cineva,
sămanța dacă arde-n el cumva.

Zdrobit de un străîn, și cel ce-aproape
ți-a fost nu e nimic pe lângă el,
doar reținut și vestea acum-acum să-l sape;
ca fiara-atinsă, în culcuș să scape,
aș vrea și eu, urlând, să dorm la fel:

căci, ca un păr la subsuori umbroase
căzând, tu mi te-ai smuls fără soroc
din locurile-mi cele mai sfioase,
pe unde-am fost pentru femei un joc,

când nu mi-ai răvășit confuza minte,
cum se desface-un ghem; atunci, ca ieri,
te-află mereu privirea-mi înainte: –
Acum din față tu îmi pieri.






Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.