Apus de soare - Rainer Maria Rilke

Ca orbitoare priviri, ca o caldă arenă,
te-nconjura tot ținutul, de zi locuit provizoriu;
când, în sfârșit, radios ca de aur, o Pallas-Atenă,
sosi și apusul pe-acest promontoriu,

împrăștiindu-l o mare cu mare risipă, pe când
un spațiu în spații ce-ncet se goleau se-arătase;
și gol peste tine și porni, peste case
și munți se făcu în curând.

Și, de luminoase poveri ușurată, urca viața ta
mereu peste toate, cât spațiu era,
umplând golul lumii degrabă răcit.
Până ce, tot urcând, în depărtarea abia simțită, deodată
atinse-ncet noaptea. Și unele stele, ca cea mai apropiată
realitate, atunci o opriră-n sfârșit.



Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.