Marinar pe uscat - Rafael Alberti

Branhii aș vrea și aripioare
căci vreau să mă căsătoresc.
Iubita mea trăiește-n mare
și niciodată n-o zăresc.

Diminețile plantatoare
prin ale sării văi și unde,
aleasa mea, o, lucrătoare
prin albele livezi afunde.

Niciodată nu te-oi vedea-n grădină,
grădinița mea, nicicând,
tu, albă-a zorilor lumină!


Traducere Geo Dumitrescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.