Din largul mării II - Rafael Alberti

Eu îți vorbeam de steaguri, ție,
fiică-a brutăresei, care
erai ca pâinea-ntotdeauna,
în tagma lupilor de mare.

O, rătăcit-am pe uscat,
zvârlit afar' din mare.

Eu îți vorbeam prin ferestruică
de-oglinda care-a licărit
a unei stele zburătoare.

Zvârlit afar' din mare,
o, pe uscat m-am rătăcit.


Traducere Geo Dumitrescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.