Blestemata - Rafael Alberti

Tot cernită,-n veci de negru
între patru ziduri, moartă,
și c-un văl întins pe față.

– Să nu treci pe poarta ei,
să nu-i pui picioru-n casă!

Sunt lămâi și portocali
la-ndemână, lângă ziduri,
umbră proaspătă-n grădina-i.

– Niciodată, ochii mei,
crengile să nu le-atingeți!


Traducere Geo Dumitrescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.