Balada celui ce n-a fost nicicând la Granada - Rafael Alberti

Ce departe-s peste mări, câmpii și munți!
Văd alți sori acum creștetu-mi cărunt.
Niciodată n-am fost la Granada.

Creștetul cărunt, anii mei pierduți.
Drumuri vechi, uitate, să găsesc aș vrea.
N-am văzut niciodată Granada.

Dați-mi verde creangă de lumină-n mână,
un frâu scurt de-asemenea și-un galop prelung.
N-am intrat niciodată-n Granada.

Ce dușman foiește pe-ale ei terase
și-n ecou-i liber, limpede, sub cer?
N-am intrat niciodată-n Granada.

Cine-ntemnițează ale ei grădini,
murmur de havuzuri ferecând în lanțuri?
N-am văzut niciodată Granada.

O, veniți voi cei ce n-ați fost niciodată.
Risipitul sânge, sângele mă cheamă.
N-am intrat niciodată-n Granada.

Risipitul sânge-al celui mai bun frate.
Printre mirți, în ape, sânge, prin grădini.
Niciodată n-am fost la Granada.

Sânge de prieten drag pe mirți, de frate,
sânge viu în Darro, sânge de Genil.
N-am văzut niciodată Granada.

Dacă-s turnuri nalte, nalt e și curajul.
O, veniți pe câmpuri, peste mări și munți,
voi intra în Granada.


Traducere Geo Dumitrescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.