Judecată din urmă - Radu Gyr

Prigonit ca o fiară prin smârcuri imunde,
cu găuri în tâmple, orbite afunde,
rupt ca un steag, cotropit de cangrenă,
sfâşiat de bice ca furu-n arenă,
în lanţuri, cu gloanţe ce carnea îmi scurmă,
aşa voi sosi la Judecata din urmă !

Alb, vei străluci sub zăpezi boreale,
eu, vânat de durere, voi sta înainte.
Rece vei fi sub varul gloriei Tale,
eu, cu durerea, fi-voi fierbinte.
Şi glasul din genuni va răsuna de-odată :
- Hai, omule, vorbeşte ! E Marea ta Judecată !


Atunci voi urca pe înaltele trepte
şi-ngenunchiind sub abside,
cu zâmbet de sânge pe buze livide,
îţi voi răspunde cu, trupul inert :
- Pentru toate rănile nedrepte,
Doamne, eu Te iert . . .

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.