Inscripţie pe uşa unui han - Radu Gyr

Sfinţită fie pâine şi fiertură
şi vinul de pe masa mea sfinţit
de pleci în zori cu zâmbetul pe gură,
ori de te-ntorci plângând în asfinţit.

Pe masa mea vă fie pâinea sfântă
şi ţie cel ce pleci țărm nou s-atingi
şi ţie cel ce vii cu spada frântă
de sub cetăţi unde n-a fost dat să-nvingi.

Pe-acelaşi pat v-am pregătit culcuşul,
pe-aceeaşi masă blide la un loc,
ca să-nfratesc căderea cu urcuşul
şi lacrimă cu clipă de noroc.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

P.S. Îți dăruiesc o poezioară. „Crez”. Primești acest crez sau nu, nu importă. Poezia este din suflet. Mulțumesc!
bragagiu
miercuri, 22 martie 2017



Dragă Gerra! Problema mea, pare-se, e în altceva. Crezi că nu mă bucur că un om se bucură de un poet pe care i-l descopăr. Dar asta și mă face să postez! Niciodată nu mă gândisem să postez traducerile, pe care le socot doar o citire mai atentă al acelui poet. Eu am început să scriu cu totul din altă cauză de cât o fac alții. Nu mai spun pricina, fiindcă nu face. Îți dau dreptate în orice cuvânt al tău, posibil este o criză a mea, pe care, cu ajutorul Domnului o voi trece. Știi, singurătatea face feste sufletului. Nu m-am socotit și, nu știu dacă mă voi socoti vreodată un luptător pentru frumos, dar mă stărui, cel puțin, să nu devin mai urât eu singur. Poezia mă ajută, căci practic poeții iubiți și-mi sunt prietenii mei. Mulțumesc pentru răspunsul tău. Posibil va fi ca o „brâncire” spre bine. Domnul să te binecuvânteze. Victor
bragagiu
miercuri, 22 martie 2017



Știi Victore, eu am o viziune puțin diferită! Imediat după revoluție, prima carte pe care am citit-o a fost „India Secretă” a lui P. Brunton! Traducerea era execrabilă, într-o limbă română aproximativă, abundând de greșeli gramaticale! Și totuși ptr. mine a fost o carte vindecătoare. Am descoperit că mai sunt și alții care se raportează la „realitate” în felul meu ciudat, straniu, care caută dincolo de palpabil magia vieții! S-ar putea ca pe tine să te deranjeze forma traducerii (având putința să-i citești în original), eu caut esența, duhul celui care sălăsluiește dincolo de cuvinte și metafore! Și nu se poate ca, oricât de slab ar fi un traducător, să nu-i reușească măcar o strofă s-o redea genial, o strofă în care eu să palpez aurul de sub funingine, care oricum nu-și pierde adevărata esență și valoare chiar de ochiul nostru nu-l vede! La fel nu mă deranjează că aparent nu se mai citește! Și dacă există un singur cititor avid de cunoaștere, munca merită făcută; și cunosc personal mai mult de 5 ceea ce e ceva... De unde ști tu câte sute accesează un autor, neștiuți de tine... „Poeții” nu are setarea pentru vizualizări, dar mergi pe Agonia (www. Poezie.ro) și ai să vezi mii de vizualizări la clasici, români sau străini! A te lăsa descurajat de o percepție a ta eronată din lipsa elementelor care să-i dea adevăratul contur, mie personal, iartă-mi sinceritatea, mi se pare o înregimentare în tabăra celor ce ne vor inculți, proști, înfricoșați! Pentru că, dacă cei ce au descoperit lumina (în cazul nostru în slova înaintașilor) n-o transmit mai departe, atunci CINE???? Aștepți de la cei care trăiesc în beznă doar la nivelul instinctelor primare să facă pasul acesta? Sau de la cei care fac tot posibilul să ne strivească spiritul? Și de ce să aștepți de la altul ce poți face tu? În mintea mea, când o situație te deranjează și ai și mijloacele să o remediezi, pui mânuța la treabă. Atât cum și cât poți face tu. Nu așteptând mereu de la alții rodește grădina – dacă ești singurul semănător, ce roade aștepți să mănânci? Ști, mie îmi place literatura Sf, și am citit în tinerețe o carte, cred că ” Fahrenheit 426” se numea (nu mai sunt sigură) în care după un cataclism nuclear în care arseseră toate cărțile din lume, se strângeau câțiva curajoși să recupereze din memoria lor toată genialitatea ce cursese în lume…. Erau singurele „biblioteci vii” și dincolo de disperare, reconstruiau ceea ce… Crezi că vreunul ținea minte ceva ad-literam? Și totuși floarea frumosului trebuia recuperate din cenușă și dus torța mai departe! Poate nu suntem în acea situație dezastruoasă – da nici foarte departe! Crezi că-mi pasă cât de exactă și briliantă e o traducere câtă vreme văd primejdia de a se uita că au existat (și există) un Esenin, Rumi, Khayyam…. Poate crezi că spun asta ptr. că neștiind alte limbi n-am citit în original niciunul dintre coloși! Eu gândesc că important este să aduc în reflectoare pe cei ce sunt băgați cu de-a sila în grote – și poate curiozitatea unor spirite mai înzestrate ca mine va scoate la iveală traducători geniali care să umple universul de strălucirea nestematelor pe care ni le-au dăruit ei! Eu ȘTIU că ACȚIUNEA (chiar greșită) este SUPERIOARĂ inacțiunii – drept care am ales să acționez! Tu spui că ți-e rușine de niște traduceri execrabile care ”povestesc” ce spune autorul! Da, e un fapt! Dar ce faci ca să schimbi? Ști limbi străine, ai simțul poeziei, chiar am citit (și ți-am semnalat laudativ atunci) niște traduceri ale tale – dar concret cum acționezi??? Doar criticând? Ajută pe careva neștiutor aceasta? … Îl fac să vadă valoarea cuiva (și să aibă puterea să-i alchimizeze propriul suflet) a cărui operă nu-i prezentă? Și nici umbra ei?….
Mi-e mi-e rușine de altceva! Citind biografia câtorva coloși, am văzut câți din ei au plătit cu ani de temniță sau chiar cu viața slovele pe care ni le-au lăsat ca torță a cugetului și spiritul unui om hotărât să ardă pentru o idee, pentru o aripă, pentru un vis!....... Iar noi acceptăm ca aceste torțe să se stingă în apele dense ale uitării……. Aceasta este rușinea mea care mă arde – și pe care încerc să o curăț prin postările mele! Tastez foarte greu – da FAC ceva, atât cât mă țin puterile și puțina știință! Cei care sunt mai puternici ca mine să pună umărul la treabă și să ducă torța mai departe! Ei și-au transformat sufletul și spiritual în torță – și noi nici cărători, purtători, nu ne înghesuim să fim! E trist! Dar n-am timp de jelanii – fac ce-mi permite sănătatea și neuron!
Nu te îmbăta cu apă rece: cei ce nu acționează să facă un BINE deja au adus un RĂU în lume! Nu rețin forma exactă din Biblie – dar această idee a enunțat-o și Iisus! Pentru cine are urechi de auzit! Dacă nu ți-ai dat seama încă, suntem într-un război devastator cu cei care ne vor doar niște roboței de manevră… Și arta, ca întotdeauna (explicit sau subtil) este în linia întâi! De atitudinea fiecăruia în parte depinde victoria Beznei sau a Luminii! Eu am ales – lucid și conștient! De aceea scriu genul Acela de poezie în care primează omul cosmic, de aceea fac postările pe care le fac, și tot ceea ce reușesc eu să mișc pentru a dizloca zidul de beznă! Site sunt tranșeele mele – și le folosesc cât pot de bine! Nici nu iau în seamă câți mă urmează sau nu!
Iar chestia cu: „oricum nu se mai citește” e un mare neadevăr, o manipulare grosolană a „celorlalți”! Du-te și verifică pe Agonia – prima postare pe care am făcut-o acu doi ani, un Rimbaud, când am venit și pe „Poeții” are 700 de vizualizări… Ce am postat acum o lună, are 30-40 de vizualizări… Dar sunt postări mai vechi care au 4, 5, 6, 7 mii de vizualizări!... Dacă ar avea setarea și Poeții ai vedea și aici multe vizualizări – deci scuza de a nu face nimic că n-ai pentru cine, nu stă în picioare! Eu, drept să-ți spun, nu sunt interesată de nici un număr – când hotărăsc că un lucru trebuie făcut îl fac și gata! Dacă sunt în deșert și vreau să sap o fântână – o voi face fără să mă gândesc de va veni a doua zi cineva să bea din ea! Are apă – asta e tot ce contează – însetații o vor găsi peste un an, o viață, sau o eternitate……. Nu e treaba mea să contabilizez… Treaba mea a fost să sap fântâna! Mergi la esențe nu la broderii… dacă vrei să faci ceva pentru lume și implicit pentru sufletul tău… Dacă nu, aruncatu cu pietre nu va umple marea – tot barca (vaporul) spiritului tău te va traversa dincolo…. Sau nu…. Fiecare hotărăște când și cum vrea să pășească în lumină…
Gerra Orivera
marţi, 21 martie 2017



Am revenit în capitală, Victore, și relativ, am mai rezolvat din problemele ce mă împiedicau să intru pe site! Așa că îți pun răspunsul la cuvintele tale. Ia te rog totul doar ca pe punctul meu de vedere asupra problemelor ridicate de tine - de care poți ține cont sau nu, după cum dorești! Eu sunt pentru libertatea totală a omului de a acționa sau nu, funcție de principiile și idealurile lui!
Gerra Orivera
marţi, 21 martie 2017



Am mari probleme cu netu, sunt la munte și pierd semnalul - o să-ți răspund mai amplu de acasă Victore...
Gerra Orivera
vineri, 17 martie 2017



Dragă Gerra! Dacă aș avea măcar 10% din „încăpățânarea” cum îi spui, iar eu aș numi-o perseverență, m-aș stima, cel puțin. Din păcate n-am această stăruință. Dacă mi se spune un cuvânt nu prea – gata – plec, dacă observ o răceală, nu mai postez. Și am multe versuri, foarte multe traduceri, care sunt traduceri nu niște biete repovestiri cum întâlnesc deseori, de care mie mi-ar fi rușine. Dar simțământul că frumusețea nu mai interesează pe nimeni persistă. Eu, practic, m-am retras din postări. Te invidiez(invidie bună, luminoasă – sunt și de astea) din tot sufletul. Fi-i fericită. Victor
bragagiu
joi, 16 martie 2017



Știi Victore, câtă vreme există (și asta n-o piere niciodată) site cu oameni iubitori de poezie care deschid biblioteci online, „mărimea” diverselor țări și guverne poate să „ticăloșească” pe oricine, noi ne vom putea bucura de opera lor, a acestor magicieni ai cuvântului, împotriva tuturor conspiratorilor care ne vor proști, săraci emoțional, urâți la suflet! Ei își știu propriile lor interese - noi pe ale noastre! Și cum noi suntem mai mulți (baza piramidei e mai mare decât vârful :)))) vom răzbi cu frumosul nostru indiferent de voința lor! De ce crezi că fac atât de multe postări??? Pentru ca însetații de frumos să aibă de unde să se adape! Nu-mi plac îngrădirile, și dacă (voit) nu se mai reeditează, avem și alte metode de a scoate în lumină nestematele înaintașilor! Români sau străini! Eu nu voi înceta postările, și de-or mai fi în mediul online măcar 10 încăpățânați ca mine, n-o să duceți lipsă de versuri minunate.... Paleta de creatori adevărați e largă, pentru gusturile tuturor. Mie îmi plac foarte mulți, și nu neapărat asemănători! Nu mă cantonez într-un singur creator! Nici Dumnezeu nu a făcut un singur soi de flori..... Important este să ne bucurăm de ele! Și eu fac tot ce depinde de mine să ne putem bucura de florile creației!
Cu drag.
Gerra Orivera
joi, 16 martie 2017



Mulțumesc, doamnă Gerra! Un poet rus a închinat marelui lor Pușkin versuri care spuneau„ Noi suntem citiți, iar tu erai scris” (se avea în vedere că cititorii și-l copiau în scris). Ei, iată și eu pot să spun asta despre Radu Gyr. Am numai o carte, ei, și ce mai găsesc pe internet. „Isus în celulă” cel mai frumos poem creștin citit de mine(și am citit multe) de-acum îmi spunea că Radu Gyr unul din cei mai mari poeți români al veacului XX. Mi-or spune: „Ce spui, măi? Păi criticii nici nu l-au luat în seamă!” Da, dar eu nu uit că domnii critici români l-au ticăloșit pe Blaga, Voiculescu, Lesnea, mai târziu pe Vieru, Păunescu și de ce nu... pe Eminescu ca să încarce în cununi niște nulități umflate cu țevia tot de dânșii pe care eu, slavă Domnului, nu-mi mai pierd vremea să-i citesc(greșeală pe care o făceam cândva). Mulțumesc, doamnă Gerra. Fiindcă am nu numai ce citi, dar și de la cine învăța mult. Că m-am cam săturat, sincer, iar să învăț de la străini. Domnul să te binecuvânteze!
bragagiu
miercuri, 15 martie 2017