Grădina - Radu Gyr

O cărăruie plânge prin muşeţelul mic, o alta unduieşte pe lângă vis, şi piere sub viţa unde crinii, ciobani de borangic, îşi păstoresc în iarbă răgacele de miere,

a treia, prin amurgul bujorilor cu facle,
a dus în cercuri duhul căpşunelor de ceară
şi sufletul de aur al mazării din racle
de chilimbar şi-al nalbei care-a murit aseară

Aici, tânăr şi palid lângă cununi de laur, se-aprinde ca un paloş de fulgere cereşti, se stinge, printre vişini, ca steaua, şi, în aur, tânjeşte
Radu, cneazul gândacilor crăieşti,

Gyr, prinţul trist şi leneş dormind prin busuioc,
Maria

Voivodul albastrelor răzoare, descălecat din lună, să moară de lingoare şi vis, printre lăcuste şi coacăze de foc.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.