N-am bănuit vreodată că drumul nu-i de slavă - Radu Cârneci

N-am bănuit vreodată că drumul nu-i de slavă,
că ne pândesc mari harpii cu zborul lor de iad,
că văile ne-aşteaptă cu-aprins gâtlej de lavă,
că stelele pogoară, că aripile cad.

Şi nu ştiam, o, Doamne, că pajiştea-i otravă,
că peste ea crescuse al şerpilor răsad,
că pasărea de veste va fâlfâi bolnavă,
că ne pândea mânia cu ochiul ei de jad.

Ce dulce nălucire! ce înălţimi! ce dor!
iar tu erai colină şi pom îmbietor
şi pură frăgezime de mugure abia!

Dar se iviră monştri la margine de stea
şi ne înceţoşară curând pe amândoi –
hai, să fugim, iubito, spre Muntele cu ploi!

Din volumul Grădina în formă de vis…, 1970

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Radu Cârneci



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.