Gitanjali 12 traducere V. Bragagiu - Rabindranath Tagore

12

Lungă mi-i călătoria,
Calea mea e fără capăt
Și nu știu de veșnicia
Va putea în ea să-ncapă.

Carul zorilor îl prinsei
Avântat prin lumi deșarte
Lăsând urme-n stele stinse
Cât și-n aștri-aprinși în noapte.

Asta-i cea mai lungă cale,
Dar spre sine cea mai simplă
Aducând la ideale
Versuri care se întâmplă.

Trebuie la porți străine
Ca să bați să-ți găsești poarta
Să treci lumile cu sine
Un altar să-ți afle soarta.

Văzul îmi umbla necunten
Printre străzi și sanctuare
Și pierzând Credința-n punte
Ochii am închis:„Ești oare?!”

Țipătu-ntrebării:„Unde?!”
Lumea-n lacrimi o inundă
Ca Credința, din secunde,
„Eu sunt.” numai să răspundă.
Traducere V. Bragagiu

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.