* * * - Rabindranath Tagore

El îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" – şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – aşa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăseşte-mă" – dar el n-a plecat.
Şi-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit şi i-am spus:
"Ce ruşine" – şi el nu s-a mişcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat şi i-am spus:
"Prea mult îndrăzneşti" – dar el n-a roşit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" – dar el nu s-a neliniştit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul şi dispăru.
Plâng şi întreb încă şi azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"

Poezie clasică din ''Grădinarul "de Rabindranath Tagore

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc , Critic Blind , pentru trecerea ta.
Te mai astept .
Adina Speranta
sâmbătă, 24 octombrie 2015



Foarte frumoasa poezie, Adina, si ma bucur ca citesti capodoperele lui Tagore.

te imbratisez cu sufletul si-ti spun ca sunt foarte bucuros ca citesti acest uimitor de frumos poet ....

Consideratie....
CRITICUL BLIND
joi, 22 octombrie 2015