"Lumina ce se stinge" - Mircea Eliade

"EU nu vorbesc de "schimbul" filozofilor, crearea prin adaugare, minge de zapada, aceeasi si mereu alta, fluviu al carui al carui ape sunt pe fiecare clipa altele. Schimbare nu in sens de viata, ci de moarte. Nu se aduna nimic, pentru ca nu exista serii. Vacuitate, discontinuitate; tic-tac, iar cand spun "tac", "tic" a pierit, in haos, in mine; l-am uitat, nu l-am adaugat noului meu suflet. Nu am amintiri, dar pot gandi asupra amintirilor, pot gandi trecutul fara sa-l simt. Ca pe un episod impersonal, de intotdeauna. Nu spun detasare ,pentru ca e mai mult; n-am fost atasat niciodata. Schimb - papusa cu masinarie, care se invarteste ritmic, iar cu fiecare pas e alta, si nu stie niciodata daca e alta sau aceeasi, daca e trecut sau prezent, pentru ca intotdeauna ESTE, e ea insasi, papusa fara suflet, fara memorie.
Obscur ? Desigur. Si greu de inteles. Eu nu sunt ca voi, adica nu sunt articulat, nu simt nevoia de sira spinarii. Am brate, antebrate, milioane de brate. Sunt eu, oricum ma privest. Daca ma ridici din cot, tot eu. Daca ma rastorni, eu. Sunt nimic. Oricum m-ai privi, sunt nimic, zero. Si totusi prezenta mea e simtita, vacuitatea mea stanjeneste realitatea voastra, Sunt peste tot, si trebuie sa ma acceptati. De altfel lucrul acesta se intampla.
Sunt inconsistenti toti cei care accepta realismul. Inconsistenti, asa cum sunt toti cei ce accepta realismul. Golul lor nu e efectiv si atotcuprinzator, nu e temelie nici indreptar, ci e ocazional, momentan."


 


©Mircea Eliade








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.