"Filozofia adevarului" - Constantin Noica

"Daca iubiti muzica - pierderile, curgerile, cresterile; daca va plac geometria si rigoarea, fara sa vi se impietreasca inima si mintea; daca aveti un dram de nebunie si un munte de masura - veti intalni candva, filozofia....."


[...]


"Ceea ce e absurd la cei care cer simpla libertate pentru buna dezvoltare a omului e ca isi inchipuie a sti ce este omul ...

De unde ideea ca filozofia te invata adevarul? Te invata sa gandesti - nu adevarul. Iti da directia adevarului...
De altfel, definitia adevarului - adaequatio rei et intellectus - e din Evul Mediu, de la un anumit Isaac, de unde o ia si o incetateneste Toma din Aquino.
Antichitatea nu s-a prapadit cu firea dupa adevar. Idealul era pe atunci contemplatia, intelepciunea, sau alteori (Aristotel) regasirea fiintei....
Dar adevarul necunoscut si cu majuscula e o nascocire moderna.
Fireste ca exista un adevar - exactitate, dar de el se impiedica intr-o zi Maiorescu al nostru, citand versul acesta popular:
"Asterne-te drumului
ca si iarba campului
la suflarea vantului"
Caci, spunea el, versul iti da cu adevarat emotia unei "leganari in infinit", dar contine o eroare de rima, - Ca si cum rima ar servi la altceva decat sa-ti dea asemenea leganari in infinit! Iar daca rima nu e exacta si totusi leganare in infinit este, iata exactitatea, iata adevarul dat de rusine.
(Dar sa nadajduim ca nu ne aud profesorii.)

Boissier arata ca filosofia a guvernat odata lumea: sunt cei cinci ani de prim-ministeriat ai lui Seneca, sub Nero. Tot mai vreti filosofi?"


 


©Constantin Noica








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.