Purgatoriu pentru sfinți - Dragoş Niculescu

Purgatoriu pentru sfințiMi-au mai rămas cîteva volume disponibile spre vînzare din cartea de poezii de dragoste “Purgatoriu pentru sfinți”, Editura Scriitorilor, 2016 (180 pag.). Doritorii de achiziționare a cărții, care va purta autograful autorului, mă pot contacta prin email la adresa: dragosniculescu14@gmail.com.
Modalitatea de intrare în posesie şi de plată este prin sistem poştal ramburs, cu plata volumului la înmînare, la ghişeul poştal. Prețul unui volum este de 25 de lei, în care sînt incluse şi taxele poştale.

Prezint mai jos două poezii ale acestei cărți, care au fost premiate şi publicate în țară şi în străinătate:

Sentiment final

Crepusculul acesta mă prinde mut şi trist,
prin venele durerii mai trece-un pic de miere,
am să te reconstitui, atît cît mai exist,
din tot ce-a fost visare, din tot ce-a fost cădere.

Ți-am răcorit deşertul din oaza unei vieţi,
noi împreună-n umbră am luminat misterul,
doi vînători în faţa, mereu, propriei săgeţi,
tot alergînd bezmetic, tot evitîndu-şi fierul.

Vom fi de-acuma slobozi ca doi ocnaşi de rînd,
eliberaţi pe viaţă, în plin oraş, în zeghe,
hălăduind abulic pe nişte străzi, visînd
pierdutele detenţii, cu sare, rost şi veghe.

Vom fi bătrîni, uitato, bătrîni şi exilaţi
la-celaşi ţărm sălbatic al mării euxine,
pe care-l populează mereu nevinovaţi
ce mor privind cum valul sparge de mal destine.

Te-am spovedit metodic, te-am ars cumplit pe rug,
tocmindu-mi îngeri proaspeţi la carul suferinţei,
tăiam profund în carne cu lame reci de plug,
să las izvor de sînge la candela credinţei.

Tu produceai cadavre în acest timp, steril,
gîndind la purgatoriul unei iubiri solemne;
rămas ca sfînt pe lume, dezamorsam trotil
în zăcămîntul vieţii şi-al existenţei demne.

Dormeam plutind pe ape, cu păsări mari pe noi,
chemam vizitatorii celeşti în fapt de seară –
doar amintiri rămase ca în fîntîni noroi,
cînd trenuri părăsite trec secetos prin gară…


Vîntul interior

Prin noi bătea un vînt cumplit şi ne ţineam strîns agăţaţi
de stîlpii felinarelor, fluturînd ca nişte steaguri conspirative.
În jurul nostru era cald, lumea deja se strînsese să se uite la noi,
să-şi exprime părerea, în timp ce deasupra noastră,
în sticla lămpilor, muşte captive căutau un pasaj de trecere,
o altă dimensiune, salvatoare.

Era cald, soarele bătea cu putere, dar noi dîrdîiam sub crivăţ,
cu degetele crispate pe stîlpii metalici.
Mă uitam din cînd în cînd la tine cum levitai sub puterea
vîntului interior, paralelă cu solul. Cu părul aşa, fîlfîind,
păreai o mireasă nepămînteană, în căutarea fără sfîrşit a unei
ţinte nomade. Mă mai priveai şi tu şi chiar mi-ai făcut o dată
cu ochiul, de parcă situaţia noastră ar fi fost una fericită,
de parcă trecutul şi viitorul nostru şi-ar fi găsit un înţeles tainic
în chiar acele momente de cumpănă.

Oraşul se golise, se strînseseră toţi în piaţa aceea prăfuită,
pe nisipul dogoritor. “Ce-i, domnule, cu ăştia?”, întrebă unul gras,
cu pălărie de paie, molfăind dintr-o îngheţată. “Opinia mea e că
trebuie să intervenim într-un fel, nu pare firesc ce se întîmplă cu ei.”
Lumea nu-l asculta. După ce ne priviră un timp, începu fiecare
să-şi vadă de treburile lui: doi copii curăţau cartofi chiar lîngă noi,
într-o găleată de plastic, un măcelar îşi deşurubă piciorul de lemn
şi-l aruncă în băcanul de peste drum, lustragiul, în lipsă de clienţi,
începu să-şi perie de colb toate dimineţile irosite de-a lungul
ingratei lui existenţe.

Călăreţul sosi mai tîrziu, cînd vîntul din noi dădea semne
să se mai potolească. Capul şi-l ţinea în mîna stîngă, în mîna
dreaptă ţinea hăţurile. Pe gîtul lui vindecat se opri un porumbel alb.
“Va trece şi asta”, ne vorbi capul din palma lui stîngă.
“Locuitorii acestui oraş nu sînt obişnuiţi cu cataclisme îndelungate.
Uitaţi-vă, au şi plecat, fiecare îşi vede de treaba lui.”
În acel moment ne-am prăbuşit amîndoi în nisipul fierbinte,
cu braţele larg deschise, ca două cruci pregătite pentru începutul
sau sfîrşitul unui calvar. Vîntul din noi încetase.
Călăreţul se îndepărtă, cu porumbelul alb pe gîtul vindecat,
şi abia atunci am văzut aura ce-i înconjura chipul.
“S-a dus şi ultimul arhanghel…”, şopti copilul curăţînd cartofi,
în timp ce tu te prinsesei de-o rază blîndă, care se strîngea
înspre nori.

Detalii:
Autor: Dragoş Niculescu
Preţ: 25 lei
Număr telefon: Trebuie sa fii autentificat!
Vânzător: Dragos Niculescu
Oraş: Bucuresti






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.