Prometeu

Autor:Ștefan Doroftei Doimneanu


Adăugat de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

duminică, 03 februarie 2019

Vultur din geneza lumii
Lasa-mi-l pe Prometeu,
Te stârnesc din cer nebunii
Care sângerează-n eu.

Nu mai soarbe stropi de viaţă
Zdrobind inimi de atom,
Stinge fulgerul şi-nghiaţă
Vrajba dintre cer şi om.

Şi te-ntoarnă şi îl lasă
Prins pe stânca din înalt,
Ia-ţi şi moartea cea cu coasă,
Îţi ajunge! Gata! Halt!

Astăzi voi fi un Heracle
Săgetându-te în zbor,
Vreau o lume fără racle,
Printre noi să îl cobor.

Am să-ncerc descătuşarea
Sufletului sfâşiat,
Şi-am să-i schimb înfăţişarea
Într-un zâmbet mâniat,
Ce ne-aduce foc în gânduri
Ca pe zei să-i fugărim,
Să-i aliniem pe rânduri,
Sau să îi călugărim.

Iar cu el şi jar în sânge
Să ţâşnim ca un izvor,
Să băgăm răul ce strânge
După uşi fără zăvor.


vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Curaj
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Gerra Orivera,
Mă bucură faptul că ai citit această poezie, iar comentariul tău este pertinent şi la obiect! Am să fac o remarcă! Această încercare poetică nu se referă strict la povestea mitologică ci doar la tâlcul ei. Zeul Prometeu (un Titan din Olimp) a furat focul de la zei şi l-a dăruit oamenilor! În ziua de azi, ,,zeii" care ne conduc, nu prea le pasă de noi. Avem nevoie urgentă de un spirit Prometeic!
Nu cred că am să abordez mitologia din punct de vedere filozofic. Nu este punctul meu forte!
Mulţumesc mult pentru popas şi sfaturi! Mult respect pentru comentariile tale!
Stefan Doroftei-Doimaneanu (autor)
duminică, 10 februarie 2019



Da, e o variantă a „traducerii” legendei destul de obosită și limitată. Dacă adevărul ar fi atât evident și simplist, unde ar mai fi rolul nostru de fii ai Creatorului, de cocreatori ai lumi/lumilor?!
Se spune că Budha s-ar fi iluminat meditând în fața zidului! Dărâmă și tu „zidul” și schimbă filtrul prin care privești această legendă! Simbolic judecând, darul lui Prometeu ptr. oameni, FOCUL, este cel care face trecerea de la materie la energie. Tot simbolic, vulturul reprezintă TRANSCENDENȚA, aparținând cumva ambelor universuri. Și el se hrănește (potrivit legendei) cu ficatul lui Prometeu, singurul organ regenerabil vădit și dovedit. Deci un alt simbol al ÎNNOIRII! Și știind că planeta PĂMÂNT este doar o școală prin care spiritul nostru trece ptr. a-și revela sie însăși esența și-a deveni conștient ceea ce este de la începuturile creației, lumină - parcă înțelesurile legendei sunt cu totul altele decât cele evidențiate de-o privire superficială, nu? Câteodată, adevărata acțiune a piesei nu pe scenă se desfășoară ci în culisele misterioase și infinite! Avem însă determinarea de-a decoji foile cepei pentru a-i dezveli miezul?! Nu te încorseta doar într-o variantă a interpretării, explorează în infinitul creației, schimbă filtre și unghiuri de observație! Fii nelimitat precum pătrunderile luminii!
Gerra Orivera
marţi, 05 februarie 2019