Povestea scrisorii

Autor:sorina


Adăugat de: sorina

joi, 13 februarie 2020

Povestea scrisorii

Se lasă-nserarea pe-ntiderea mării,
cuminte e valul şi vântul hoinar,
pe ape nici barca vreunui pescar,
doar păsări, cu aripi întinse,
în valuri tăcute doar raze cuprinse
şi-o sticlă ce poartă, povestea scrisorii.

Mi-e inima strânsă, privirea arzând
tresaltă dorinţa prin braţul întins,
îmi tremură corpul, de vrajă cuprins,
dezleg un mesaj îndelung călător
şi lacrimi îmi curg printre gene, uşor,
când ochii-mi citesc, rând cu rând.

"Iubita mea dragă, nici marea nu poate,
nici picul de apă, ce cade-n tortură,
nici barca pierdută-n adâncuri,
nu-mi fură
lumina din suflet, iubita mea dragă,
al tău voi rămâne, o viaţă întreagă,
cât inimi bătând, sunt legate".


vezi mai multe poezii de: sorina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.