Poveste nouă.

Autor:sorina


Adăugat de: sorina

marţi, 06 august 2019

Poveste nouă.

Singură şi tristă luna mă găseşte,
cu ochii mai verzi decât frunza,
cu frunze tot verzi, pictate pe bluza,
ţesută din raza de lună orbeşte.

Ochii-mi secaţi de lacrimi, lucesc,
spre sfinţii pictaţi pe pereți se-ndreaptă,
ce privindu-mă blând, parcă-aşteaptă,
tăcerea să-mi fie al nopții firesc.

Prin ei, sufletul îmi zboară-n visare,
ursitele-mi sunt deja adormite
în poveștile reci, atât de-nvechite,
mai vechi decât pe cer Carul Mare.

Încep aşteptări cu nume de lună,
simțind cum îmi curg lacrimi pe faţă,
din noapte se face încet dimineată
şi-aştept, o poveste mai nouă, mai bună!


vezi mai multe poezii de: sorina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.