Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LXII


Această temă s-a încheiat. Vezi clasamentul aici.



  • Tablou - Mariana Tasente

    capăt de lume
    clipire de geană pe deal
    aruncătură de copaci goi
    leagăn de reproș alint

  • Poezia - George Pena

    Poezia nu-i o mură-n gură,
    ci odor cu farmecu-i subtil;
    osândeşte la tainică tortură,
    poezia nu-i o mură-n gură.

  • Pe aripile mele - Lilia Manole

    În terapia durerii,
    Nu sunt medicamente.

    Aş încerca să mă repugn

  • Anotimpuri - Raluca Panait

    Vezi tu,
    acum începi să înţelegi
    și încerci să descifrezi
    cântecul liliecilor,

  • Te întreb - emaanastasia

    Te întreb


    Urc, urc, urc și aburc până când văd,

  • TRIADA - Eugen Dorcescu

    Eugen Dorcescu


    Triada

  • Prea ocupat... - Lucica Boltasu

    Prea ocupat să dai un telefon,
    Prea adâncit în lumea cotidiană,
    Sau poate-n nostalgii de patefon,
    Uiţi mult prea des ca să arunci o geană,

  • Mă doare... - I.Oanna Matei

    Mă doare să spun că totul e bine şi nimic nu mai contează
    Mă doare să ştiu că trebuie să dorm mereu cât eu sunt trează
    Mă doare să visez atât de mult într-o lume prea reală
    Unde iubirea stă ghemuită într-un colţ sperând că nu va mai fi doar o chestie banală.

  • Gânduri de toamnă - stefan doroftei doimaneanu

    Tinerețea fuge de gânduri,
    Maturitatea te pune pe gânduri,
    Bătrânețea se hrănește cu gânduri.
    ( Eu)

  • Printre frunze, ramuri, toamnă... - Ina M.

    Frunză, frunză, frunză, frunză...
    Tu îmi eşti în toamnă muză
    Şi îmi prind de tine gândul,
    Mă alinţi ca apa prundul

  • Cine m-a făcut - Chiricea Ciprian Ionuț

    Cine m-a făcut

    Cine m-a pus să te întâlnesc
    Cine m-a făcut să mă îndrăgostesc

  • mă scurg... - teodor dume

    mai am o viaţă cea netrăită
    nici măcar nu ştiu ce
    am fost sau
    ce aş putea fi

  • TOAMNA POEȚILOR - Dunia Palangeanu

    DUNIA PĂLĂNGEANU:


    Toamna poeţilor

  • VIS - DANACIOBY

    Vis

    Aş vrea să fiu un pescăruş,
    Ce fâlfâie în zare.

  • Frunzele ca moment - AnaMar

    Pășesc acum, pe un covor de frunze răvășite,
    Țesut de toamna vieții mele, în culori neasemuite.
    Le privesc, unele încă verzi și vii,
    Altele cald-aurii,


  • Această temă s-a încheiat. Vezi clasamentul aici.

    Distribuie:





    Împărtăşeşte-ne opinia ta:

    Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.