Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXVIII


Această temă s-a încheiat. Vezi clasamentul aici.



  • Am fost... și-mi este dor! - Ina M.

    Lipesc ceasul de talpa mea crăpată de umblet
    Prin lumea asta plină de râs și de scâncet
    Și-mi ticăie praful strâns pe călcâiul dureros,
    Fire de gânduri se desprind, cad pe drum, sângeros…

  • În imperiul durerii - stefan doroftei doimaneanu

    - I -
    În aşteptare
    La orizont unde cerul vâsleşte
    Răsăritul trudeşte neostoit,

  • Nu te teme - danab

    În barca ta, când valul va lovi
    Dorind să-ţi lase lacrimi şi suspine,
    Cu Mâna Mea, Eu te voi ocroti
    Să nu te temi! În val voi fi cu tine!

  • Oile - Florin Pindaru

    S-a întunecat.
    O pâclă groasă și jilavă s-a-ntins peste stână,
    E negura cea de pe urmă.
    Ciurda stă înfrigurată în ocol și tremură a nenoroc și a zbucium.

  • Iubește-mă acum în ceasul serii... - Florin-Cezar CĂLIN

    Cuvintele își scriu acum durerea,
    Pe sticla mată a iubirii noastre.
    Nici unul dintre noi n-are puterea!
    Să o dezlege ... de-acolo din astre.

  • zâmbetul tău - George Ionita

    îmi lipsește zâmbetul tău
    care îmi lua toate apăsările
    mai ales acum
    când frunzele migrează

  • În toamna asta... - George Pena

    În toamna asta, de taină şi răcoare,
    Câmpia ţipă sub lamele de plug,
    Aromele de struguri au acelaşi beteşug
    Şi se destramă-n asfinţit de soare,

  • Omonime - Novritsch Stefan

    La periferia adormită de vreo cinci ceasuri seculare,
    Unde noaptea și centenarii cântau romanţe stradale,
    Unde câţiva gemeni lunatici agonizau în dormitoare,
    Am tot stat și-am privit nebunul din curtea ospiciului.

  • Dorința - GeluOttawa

    Te-aș înălța cu vântul ce adie
    La intervale egale de timp.
    La starea fericitei mizerii
    Te-aș produce minților tale.

  • Nu-i așa că am dreptate? - bellamy65

    Frunzuliţă lemn de nai,
    mă urcai pe-un vârf de plai
    mâinile-mi împreunai,
    şi la Domnul mă rugai :

  • Zbucium - Vizireanu Daniela

    Nimeni nu mai știe...
    Ce plânge poetul ori zbuciumul poeziei.
    Din otravă morală cresc flori de măr,
    În izvoare de suferință plutesc nuferi roz.

  • Atâta doar o elegie - Agafia

    noaptea-şi dilată insomnia
    lângă o cafea amară şi-o ţigară
    cu tălpile boţite de ploaie aleargă pe ziduri
    hapsână de iubire

  • invitație din turnesol - nicolae nistor

    am primit o invitație online
    pentru mine mă întreb
    pentru cel care nu a schimbat ora
    de iarnă

  • Condamnat la viață - Ganktimebm

    De ce mă condamni la viață?
    Nu doresc să mă supun
    Să trăiesc în stil comun
    Cu omul ce mi-e în față

  • viaţa, un tren fără călători - teodor dume

    noapte de noapte mă uit
    spre fereastra
    unui tren
    ce n-a oprit de multă vreme


  • Această temă s-a încheiat. Vezi clasamentul aici.





    Împărtăşeşte-ne opinia ta:

    Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



    Comentarii:

    va multumesc frumos tuturor!
    danab
    luni, 20 noiembrie 2017