Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCVIII

Rondel de Laudă

Fiindcă mi-ai dat viaţă pe pământ
Şi-am înţeles, scumpa-Ţi Iubire,

Sunt dor azuriu purtat de vânt,
Fără viză am acostat în cuvânt,
În portul ce-mi poartă visul,
În largul clipelor – Abisul.

Din jilţu-mi de piatră, revăd răsăritul
Prin noaptea ucisă de zori fumegând,
Cobor în speranţă sfidând infinitul
Neantul foşneşte sub talpa de gând.

E doar o bancă, un amurg și eu,
Încremenit pe-o margine de-alee,
Cu gândurile-n câmpuri elizee
Prin care derulez un vechi clișeu.

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.

Dunia Pălăngeanu

Mă rugai la lumânare

Valuri de vânt izbesc în fruntea toamnei
Și stropi de nostalgii pe fruntea doamnei,
Ce plimbă amintiri pe-alei din suflet,
Preling tristeți pe chipu-i desuet.

O mare adanca e inima ta,
Misterul iubirii-l ascunde in ea,
Taina ascunsa si nepretuita,
De-un inger si-un demon e aprig pazita...

Fiorul

În noaptea-n care-un cer de stele,
deasupra bolta stă s-aprindă,

Remaniem guverne

remaniem români

Privirea sus la ceruri totdeauna
Nu asculta de șoapta celui rău'
El vrea ca să te duca cu minciuna
Să nu mai crezi ,când cazi,că ești al Meu.