Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLVIII

~Întreabă-mă ce simt~

Întreabă-mă ce simt, când ochii eu nu-ți văd
Și dacă'n lipsa ta, mi-e sufletul prăpăd.

O clipă...

Aș vrea să pot întoarce o clipă viața mea,
Și să colind pădurea ce-n taină mă chema,

Țara mea de diamante

de Liliana ROIBU

Cornută însângerată prinsă-n lanțuri de trăire.
Implozii de moment se transpun în explozie de sine.
Cad în genunchi.
Prin lacrimi îmbibate cu temeri,

Mă văd prin sfere lunecând
Ca o ștafetă a durerii
Să afle Cerul ce mizerii
Îngrămădite-s pe Pământ.

CE E CU NOI?

Tu ce vrei?
Eu vreau liniște.

O singură femeie

Până acum,
o singură femeie

Mă dusei să văd codalbii,
dar cum nu pornise vântul,
rămăsei pe creasta mută
- într-o lume-n așteptare -

am rupt florile răsăritului, iubito,
și de aceea soarele nu mai apare
pe strada noastră.
dar, oh, stai liniștită,

Una-i murită,
cealaltă aleargă
în lumea largă.
N-o vreau oprită!

mai ştii lanurile de porumb
deşirându-se în ecouri paralele?
ţi-ai sfâşiat rochia alergând
desculță după o sperietoare de ciori

O poezie e un cânt al iubirii
Un vis, o speranţă, un dor
O taină a desăvârşirii
Talentului de creator.

Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.

E toamnă târzie, copacii sunt goi,
văd frunzele-n parc răscolite de vânt,
se-adună sub banca pe care-amândoi
lăsam să dispară un sfânt jurământ.

Gândul meu zboară din nou la tine,
Că tu ești prezenta mea iubire,
Dar cine ar fi crezut,
Că e drum lung de străbătut.