poetul pare sătul de clisee
dator poeziei
cine să-l înțeleagă
atâtea forme ciudate
deasupra un cer ca un graffiti ilegal
în ochii speranței
se târăste o ființă abstractă
uite ciorile strigă
un băiețel arătând cu degetul spre bolta înnegrită
poetului i se zbate inima
hai la vânătoare de ciori
îl îndeamnă hârtia
lasă iubirile să încolțească alte iubiri
tu vino si pune-ți cuvintele în arc si loveste
un fel de cupidon în poezie o mare de sânge
unde vânătorii cu părul blond si ochii albastri
au lăsat ciorile să zboare
în cosul cu hârtii mototolite
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulțumesc, Adina :)
M Horlaci (autor) duminică, 03 februarie 2019
Destin tragic al poeziilor aruncate la coș...Privește cerul și scrie, băiețelul știe ce spune :) Bietele cuvinte-ciori, negre si zburătăcind pe cer...poezie, paralelism la coala de hârtie :)
Frumos, Mitică!
Adina Speranta duminică, 27 ianuarie 2019
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Detalii poezie:
Distribuie pe: