Poetul

Autor:stefan doroftei doimaneanu


Adăugat de: stefan doroftei doimaneanu

sâmbătă, 04 noiembrie 2017

Pe margine de toamnă, la masa lui de scris,
În aspre judecăţi, însingurat în vreme,
Un arhitect al vorbei, transpune-n manuscris
Cuvinte şi reflecţii, schiţate în poeme.

Afară vântul urlă, copacii-s răvăşiţi
Ploaia se varsă-n trombă prin parcuri şi alei,
Stau hulubei şi grauri sub streaşini, ciufuliţi,
În mintea lui aprinsă, se-ngrămădesc idei.

El vede primăvara zburdând printre grădini,
Iubirea, ce aşteaptă iubire şi alint,
Cum dorurile cântă tristeti la paladini,
Iar florile-s ucise de cei ce-ntruna mint.

Aude cum zefirul adie prin frunziş,
Cum aşteptări pe jar, se plâng de nerăbdare,
Aude glasul lumii când stă în curmeziş
La-nfometări şi jugul elitelor murdare.

Simte cum doare viaţa, în întregimea ei,
Trimite salutări divinului din ceruri,
Se roagă pentru semeni, se roagă pentru cei
Ce soarta îi loveşte cu fulgere şi geruri.

Se caută pe sine în cerul adormit,
În introspecţii-adânci încearcă să se vadă,
Este un om de-viaţă, ce a şi pătimit,
În scurta-i aventură prin lumea de zăpadă.

Pe piscuri a urcat, a cunoscut declinul,
A transformat cu gândul trecutul în prezent,
În har încătuşat, şi-a scos din suflet spinul,
Şi s-a-nrobit în stihuri ca un cirac fervent.

Iar gândurile lui, străbat nemărginirea
În degustări de verbe, din fructele cereşti,
Doar amintiri de vis îi fabrică privirea,
Când el se reântoarce în cartea cu poveşti.


vezi mai multe poezii de: stefan doroftei doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

danab,
Atunci când viaţa noastră se confundă cu poezia, realizăm cu adevărat cine suntem! Indiferent de condiţia noastră, poezia în sine îl marchează pe om, îl sensibilizează, îl face mai bun, iar omul, devine poet atunci când se confundă cu universul, iar acesta îi alimentează trăirile cu poveşti adevărate, pe care le descifrează în amintirile lui din viitor. Mulţumesc pentru popas şi comentariu!
stefan doroftei doimaneanu (autor)
duminică, 12 noiembrie 2017



"În har încătuşat, şi-a scos din suflet spinul,
Şi s-a-nrobit în stihuri ca un cirac fervent."..frumos scris..

"Doar amintiri de vis îi fabrică privirea,
Când el se reântoarce în cartea cu poveşti.".. frumos..

Mi-a placut poezia ta Stefan..o poezie frumoasa si reusita ! felicitari..

cu pretuire,

acum numai am vazut titlul poeziei ! si am inteles mai bine versurile scrise..
Oricum..poetul e un copil..care mereu se intoarce in cartea de povesti..care isi scoate din suflet spinii..(aici ai atins un punct sensibil..:)
frumoasa poezie..
te mai astept si cu altele la fel de frumoase...

danab
duminică, 12 noiembrie 2017