poem înscris pe trup

Autor:Daniela Vizireanu


Adăugat de: danielavizireanu

duminică, 10 februarie 2019

era un pahar care stătea roșu pe marginea albă precum dantelăria vaporoasă de pe vitrinele vechi din casă. era un abis de proză și de versuri pe care stăteam tolăniți și îmbrăcați doar în genele ce ni se atingeau, fremătate feeric, înduioșător. ne întâlneam călcâiele roz, parcă și ele se sărutau cumva. era prea ger în orașul nostru capitală. antitetică șuiera vara toridă din hainele aruncate undeva în josul lucrurilor.
încătușați de tendințe scriitoricești pe pielea ideilor, de gânduri studențești și multă multă turtă dulce dedesubtul căreia ne ascundeam paloarea. ți-am dat urechea mea să auzi cum un anume eros și neamul lui cânta la harpa lui și-a predecesorilor lui. îi curgea sânge din unghii fiindcă așa e condiția lui, un neîncetat și însetat de cântec. muzica lui mă gâdila între tâmple și n-am uitat să menționez că trupurile noastre erau la cenaclul poemelor brumărene: primul vers, al doilea vers...ultimul era un scâncet de copil și-un tors de pisică sălbatică. poemul nu avea p u n c t, ci doar semne ale citării.
aici în el, unde emoțiile ca orbii, încep să aibă văz,
aici unde, dragostea știa să facă dragoste cu ochi nevăzători.


vezi mai multe poezii de: danielavizireanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.