E întuneric printre stele, că acolo-i numai noapte,
lung se-nșiră sus pe boltă a stelelor Cale de Lapte,
dinspre deal se aud frunze ce șoptesc ușor în vânt,
tare greu apasă noaptea ce pare că intră-n pământ!
Negri nori se țes alene, de nicăieri parcă se-adună,
supărați din te miri ce, că-ncep și fulgeră și tună,
parcă dintr-o dată noaptea devine mai apăsătoare,
ca un murmur trece vântul, umplând ceasul de răcoare!
Primul strop izbește-n forță și mi se zdrobește-n umăr
și-apoi altul și-ncă unul, până nu mai pot să-i număr,
ca un foc pornește ploaia, cu rafale prinse-n snop,
de zici că-i o herghelie ce se aruncă în galop!
Vântul suflă și sub el tot ce crește se-ncovoaie,
apa curge, sapă șanțuri, de pe deal se strâng șuvoaie,
fulgerele cuprind noaptea în dans macabru nupțial,
plouă cu stropii de-o șchioapă, plouă greu, primordial!
Stau ascuns și privesc cerul întunecat și tot mai crunt,
cum aruncă sfori de apă ce leagă norii de pământ,
apoi parcă dintr-o dată stropii devin tot mai mici,
iar pe bolta-ntunecată se-aprind câțiva licurici!
Gata ploaia, s-au dus norii undeva în depărtare,
rar vreun fulger sparge noaptea cu o flacără ce moare
se văd stelele pe boltă, că s-au dus departe norii,
dar mai aștept să văd lumina care ne deschide zorii!
Unele animale sunt foarte colorate, cum ar fi broscuţele de copac din America de Sud. Culorile puternice avertizează prădătorii că aceste animale sunt otrăvitoare.
Citate şi Maxime:
Raţiunea este slujitorul instinctului. Clarence Day
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: