Plantă amară

Autor:Vizireanu Daniela


Adăugat de: danielavizireanu

sâmbătă, 12 august 2017

Alungă de pe umărul meu,
Îngerul negru ce mă apasă,
Întoarce-te pe aleea mea vie,
Unde te-ai chinuit să înflorești o păpădie.
Mai bolnavă ca niciodată, mai tristă,
N-are parfum frumos și n-are rădăcini,
Doar un pământ secat si putrezi mărăcini,
Pălește in simfonia tristă de mormânt.

Gândurile roiesc în camera mea galbenă,
Ca albinele în ziua caldă,
Mă lepăd de suflet și scriu,
Și apoi mă-nchid înapoi ca-ntr-un sicriu.


vezi mai multe poezii de: danielavizireanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.