Petrache Mariana - creaţii proprii

Petrache MarianaConfesiune
Singurele cuvinte pe care ți le-aș putea spune despre mine și ai putea să le înțelegi, că eu sunt un simplu om de la țară, că iubesc oamenii, natura și arta, că pot să iubesc un fir de iarbă, că simt o bucurie mare când cade primul fulg de zăpadă, că am o fermă de legume, că efectiv muncesc și că fiecare bănuț este câștigat cu trudă… Eu, personal, încerc să nu pun la suflet răutățile și invidia; dacă cineva mă vorbește de rău, eu îl vorbesc de bine sau îl ignor; dacă cineva mă urăște, trec cu vederea, nu pot să-l iubesc dar nici nu-mi consum energia să-l urăsc. Când cineva îmi greșește, uit și iert ușor, pur și simplu! Poate și eu greșesc…
Încerc să caut în interiorul meu nemulțumirile și contabilizez ceea ce am realizat până acum, mă gândesc la cei necăjiți din jurul meu și mă gândesc cât sunt de bogată sufletgește și câtă lumină este în jurul meu, cât de minunați sunt oamenii din preajma mea și mă bucur de bucuria lor. Dar mă bucur și de miresmele fânului cosit, de parfumul florilor, de mersul desculț prin iarbă, de plimbările în natură, de culesul ciupercilor și de multe alte lucruri aparent mărunte.
Sunt atât de fericită încât să pot mulțumi bunului Dumnezeu că mă trezesc în fiecare dimineață, că mă bucur de familie, de fiecare rază de soare, de ploaie, de viață și că pot să merg liniștită la somn.
Evoluez spiritual în fiecare zi, mă bucur de ușile larg deschise, trec ușor peste orice greutate, încerc să nu repet greșelile făcute…

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Spirit din adânc

    SPIRIT DIN ADÂNC

    Mi-ai dat cuvântul să ardă cu mine,
    să-l îngrop în lut, în scântei să-l citesc,

  • Himere

    Îmi puneai pe buze lacrimi și speranțe
    Rușinată m-ascundeam la tine-n brațe
    Dezveleam din suflet marile iubiri
    Eram noi cu marea și cerul în priviri.

  • Credință

    CREDINȚĂ

    Împărțeam odaia-n două, citeam rugăciunea-n Carte,
    În cădelnițele vremii ardeai visele deșarte

  • Pași pierduți

    Inimile freamătă în flăcări de dor,
    Răpuse de noapte și taina stelelor
    Amurgul revarsă gene de lumină,
    Iar sufletul harpei plânge-n în surdină,

  • Cântec

    Mă scufund în limpezimea din fântâni,
    Și mă țin de pământ să prind rădăcini
    Ce te miri că te-aștept îngândurată pe prispă
    Când alegi depărtările plecând în pripă?

  • Înserare

    ÎNSERARE

    Nu mai știu de ce sufletu-ți geme,
    De ce-mi pâlpâie-n ochi flacăra verde

  • Ispita

    ISPITA

    Cu inima încercată de nefireasca-i slăbiciune,
    Cu cartea-n mână rostind aceiași rugăciune,

  • Ursită

    URSITĂ

    Căutând în cer iertare unei clipe vinovate,
    Imploram Șeherezada cu povești neîntâmplate,